bogărea af [At: T. PAPAHAGI, M. / Pl: ~ele / E: nct] (Mar; îs) Oaie ~ Oaie mică.

BOGĂREA (pl. -rele) sf. Maram. 🐑 Varietate de oi mărunțele (BRL.).

bogărea, bogărele, adj. (reg.) (Oaie) mică, îndesată, măruntă; „așa dzâcem noi la oile mânunțele” (Papahagi, 1925). – Et. nec. (MDA).

bogărea, bogărele, adj. – (reg.) (ref. la oi) Mică, îndesată, măruntă. „Așa dzâcem noi la oile mânunțele” (Papahagi, 1925). – Et. nec. (MDA).

bogărea, bogărele, adj. – (ref. la oi) Mică, îndesată, măruntă. „Așa dzâcem noi la oile mânunțele” (Papahagi 1925). – Cf. magh. bogár.