BOMBEU, bombeuri, s. n. Vârful (întărit) al încălțămintei. – Din fr. bombé.

bombeu sn [At: LTR / Pl: ~ri / E: fr bombe] 1 Vârful bombat al încălțămintei. 2 (Îe) A călca (pe cineva) pe ~ sau a turti ~l (cuiva) A deranja. 3 (Îae) A ofensa.

bombeu s.n. Partea rigidă și bombată care formează vîrful încălțămintei. ◊ Expr. A călca pe cineva pe bombeu sau a turti (cuiva) bombeul = a deranja, a ofensa (pe cineva). • pl. -uri. /<fr. bombé.

BOMBEU, bombeuri, s. n. Vârful bombat al ghetelor, pantofilor, cizmelor etc. – Din fr. bombé.

BOMBEU, bombeuri, s. n. Partea întărită și bombată care formează vîrful încălțămintei.

BOMBEU, bombeuri, s. n. Partea întărită și bombată care formează vîrful încălțămintei. – După fr. bombé.

BOMBEU s.n. Partea întărită și bombată care formează vîrful încălțămintei. [Pl. -uri. / < fr. bombé].

BOMBEU s. n. partea întărită și bombată la vârful încălțămintei; șpiț. (< fr. bombé)

BOMBEU ~ri n. Partea bombată și întărită, care formează vârful încălțămintei. /<fr. bombé

bombeu s. n., art. bombeul; pl. bombeuri

bombeu s. n., art. bombeul; pl. bombeuri

bombeu s. n., art. bombeul; pl. bombeuri