brahă¹ s.f. 1 Orz măcinat care este întrebuințat la fabricarea berii. 2 Reziduu rămas după fabricarea rachiului. • /<ucr. брага.

❍BRAHĂ sf. 1 Trans. Orz măcinat întrebuințat la fabricarea berii (BUD.) ¶ 2 Mold. Bucov. Rămășița ce se depune în cazan după fierberea rachiului ¶ 3 Mold. Bucov. = BRAGĂ2: cînd rămîne pîne multă, se face braha care se bea (VOR.) [rut.].

BRAHĂ s. f. 1. Orz măcinat întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu pe fundul cazanului, după fabricarea rachiului. – Ucr. braha.

brahă f. 1. orz fiert și uscat, despuiat de muguri și gata a fi întrebuințat pentru fabricarea berii; 2. drojdie rămasă în cazan de făcut rachiu. [Rut. BRAHA, identic cu rus. BRAGA (V. bragă)].

*BRAICĂ sf. 1 = BRAC² ¶ 2 = BRAHĂ2.

brahă (orz; reziduu) s. f., g.-d. art. brahei

brahă s. f., g.-d. art. brahei

brahă (orz, reziduuri) s. f.

brahă, (brăhă), s.f. (reg.) Fructe fermentate; borhot, monturi (Maram. din dreapta Tisei). ■ (onom.) Braha, nume de familie în jud. Maram. – Din ucr. braha (DLRM, DEX), var. a lui bragă (MDA).

brahă, (brăhă), s.f. – (reg.) Fructe fermentate; borhot, monturi (Maram. din dreapta Tisei, cf. DRT, 2010). ♦ (onom.) Braha, Brahaiță, nume de familie (11 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din ucr. braha (Șăineanu, DLRM, DEX), var. a lui bragă (< rus. braga) (MDA).