5 definiții pentru brai
Explicative DEX
brai sn [At: DA / Pl: ? / E: ucr браж] 1 (Mol și Buc) Pisălog de lemn, cu o lungime de peste un metru, rotund și gros cam de un lat de palmă, scrijelit, de obicei, la capăt, cu care se bate brânza în brebiță. 2 Drug de fier cu care se îndeasă făina în saci la moară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
braĭ n., pl. urĭ (rut. braĭ). Mold. Maĭ cu care se îndeasă brînza în putină (Pe alocurea tot una cu brighidăŭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRAIU (pl. -iuri) sn. 🐑 Băț rotund, lung și gros, cu crestături adînci, cu care se bate brînza în berbință (🖼 578) [rut.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Etimologice
brai (-ie), s. n. – Piuă de lemn. Rut. brai (DAR). În Mold. și Bucov.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
brai, braie, s.n. (reg.) băț de lemn, rotund și gros pentru bătut brânza; drug de fier pentru îndesit făina la moară.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: brai
brai substantiv neutru
substantiv neutru (N65) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
brai substantiv neutru
substantiv neutru (N67) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)