BREI, brei, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

brei sm [At: BRANDZA, FL. 176 / V: brâie, brie sf / E: nct] (Reg) 1 Plantă ierboasă cu flori verzui Si: brei-de-pădure, buruiană-câinească, slobonov, trepădătoare. 2 (Bot; îc) ~ de-câmp, ~-de-pădure, ~-de-pământ Trepădătoare. 3 (Bot) Împărăteasă.

brei s.m. Compuse: (bot.; reg.) brei-de-pădure = plantă mică, erbacee, perenă, cu tulpina ramificată, cu frunzele opuse, avînd florile verzui și fructul în formă de capsulă, răspîndită în pădurile umbroase și folosită în medicina populară ca laxativ (Mercurialis perennis); brei-de-cîmp = trepădătoare (Mercurialis annua). • pl. brei. /<bg. брей.

BREI s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

BREI s. m. 1. (Și în compusul brei-de-pădure sau breiul-părului) Plantă erbacee cu flori verzui, care crește prin păduri umbroase (Mercurialis perennis); buruiană-cîinească. 2. (Și în compusul brei-de-cîmp) Trepădătoare (Mercurialis annua).

BREI s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori verzui (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Bg. brei.

BREI ~ m. Plantă erbacee perenă cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în locuri umbroase. [Monosilabic] /<bulg. brei

breĭ m., pl. tot așa (cp. cu vgr. brýon, mușchĭ, de unde și bg. breĭ, id. V. brionie, embrion). O plantă. V. mercurială.

brâie sf vz brei

brie sf vz brei

briu sm vz brei

BRÎIE sf. 🌿= BREIU1.

CÎINESC, Mold. Tr.-Carp. CÎNESC adj. 1 De cîine, privitor la cîini: O tu ce prezidezi senatul cîinesc, Te rog să mă asculți (ALX.); 🩺 Ⓟ boală cîinească 👉 BOALĂ ¶ 2 Ⓕ Rău, nemilos, neîndurat: nimeni nu-l scapă din ghiara cămătarului ... cu suflet ~ (JIP.) ¶ 3 🫀 Dinte ~, dinte canin: omul și lupul sunt lăsați ca să manînce carne, dinții lor cei cîinești o dovedesc (ODOB.) ¶ 4 🌿 BURUIANĂ-CÎINEASCĂ = TREPĂDĂTOARE 1, BREI 1 ¶ 5 🌿 LEMN-CÎINESC, arbust cultivat adesea prin grădini, pentru garduri; numit și „lemnul-cîinelui”, „măliniță” sau „mălin-negru” (Ligustrum vulgare).

brei (reg.) s. m., pl. brei, art. breii

brei s. m., pl. brei, art. breii

brei s. m., pl. brei, art. breii

brei s. m. – Mușchi (Mercurialis perennis). – Var. brii, brie. Origine necunoscută. Este posibil să fie în legătură cu gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom.

BREI s. v. împărăteasă, mutătoare, trepădătoare.

BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.

brei s. v. ÎMPĂRĂTEASĂ. MUTĂTOARE. TREPĂDĂTOARE.

BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.