18 definiții pentru brici

din care

Explicative DEX

BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĭ.

brici sn [At: CORESI, PS. 137 / Pl: ~ice / E: vsl брич] 1 Instrument cu limbă de oțel, foarte ascuțită, cu care se rade barba. 2 (Rar; îc) Buză~ Persoană tăioasă la vorbă.

brici s.n. Instrument din oțel, cu limbă foarte ascuțită și cu mîner, folosit la bărbierit. ◊ Compar. Vîntul, deși se mai potolise, tăia ca briciul (AGÂR.). • pl. -ce. /<sl. veche брнчь <bg. брич.

BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĩ.

BRICI, brice, s. n. Instrument cu limbă de oțel, cu tăiș foarte ascuțit, care servește la bărbierit. Gura... zîmbea fără răutate, împresurată de un puf bălan pe care nu-l atinsese încă briciul. SADOVEANU, N. F. 54. ◊ (Metaforic) Frigul se face un brici de oțel. MACEDONSKI, O. 147. Timpul e frumos... adică soarele e splendid, dar vintul brici. ALECSANDRI, S. 154.

BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu limbă de oțel. [Pl. și: briciuri] – Slav (v. sl. bricĩ).

BRICI ~e n. Instrument de bărbierit, având forma unui cuțit cu mâner și cu o lamă de oțel ascuțită. /<sl. briți

bricĭ n., pl. ce (vsl. bg. bričĭ). Cuțit de ras barba și mustățile. Acest cuțit taĭe ca bricĭu, taĭe foarte bine.

BRICIU (pl. -ce, -ciuri) sn. Cuțit de ras (barba) (🖼 596): era așa de ascuțit, de tăia ca ~ul (ISP.) [vsl.].

briciu n. cuțit de ras barba. [Slav. BRIČI].

Ortografice DOOM

+brici1 (fam.) adj. invar., adv. (minte ~, a merge ~) corectat(ă)

brici2 s. n., pl. brice

brici s. n., pl. brice

brici s. n., pl. brice

brici, pl. brice

Etimologice

brici (brice), s. n. – Cuțit de bărbierit. – Mr. briți. Sl. briči (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 44; Cihac, II, 28; DAR; Philippide, II, 701); cf. alb. brisk, tc. biçak (› briceag).

Argou

brici adj. invar., adv. excelent, formidabil.

lame, brice și carice expr. de toate pentru toți, tot ce vrei și ce nu vrei.

Intrare: brici
brici1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brici
  • briciul
  • briciu‑
plural
  • brice
  • bricele
genitiv-dativ singular
  • brici
  • briciului
plural
  • brice
  • bricelor
vocativ singular
plural
brici2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brici
  • briciul
  • briciu‑
plural
  • briciuri
  • briciurile
genitiv-dativ singular
  • brici
  • briciului
plural
  • briciuri
  • briciurilor
vocativ singular
plural
brici3 (adj., adv.) adjectiv invariabil adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOOM 3
  • brici
  • bric‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brici, bricesubstantiv neutru

  • 1. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gura... zîmbea fără răutate, împresurată de un puf bălan pe care nu-l atinsese încă briciul. SADOVEANU, N. F. 54. DLRLC
    • format_quote metaforic Frigul se face un brici de oțel. MACEDONSKI, O. 147. DLRLC
    • format_quote metaforic Timpul e frumos... adică soarele e splendid, dar vîntul brici. ALECSANDRI, S. 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.