brutăreasă sf [At: ISPIRESCU, L. 359 / Pl: ~rese / E: brutar + -easă] 1 Femeie care fabrică pâine Si: brutăriță (1), (înv) jimblăreasă. 2 Femeie care vinde pâine Si: brutăriță (2), (înv) jimblăreasă. 3-4 Soție a brutarului (1-2) Si: brutăriță (3-4).

brutăreasă s.f. Femeie care prepară sau vinde pîine. Întîlni o brutăreásă care ștergea un cuptor (ISP.). ♦ Soția brutarului. • pl. -ese. /brutar + -easă.

BRUTĂREASĂ, brutărese, s. f. Muncitoare care fabrică pîine; soția brutarului. Întîlni o brutăreasă care ștergea un cuptor. ISPIRESCU, L. 359.

BRUTĂREASĂ, brutărese, s. f. Muncitoare care fabrică pîine; soția brutarului. – Din brutar + suf. -easă.

BRUTĂREASĂ ~ese f. 1) Lucrătoare specializată în fabricarea pâinii. 2) Vânzătoare într-o brutărie. 3) Soția brutarului. /brutar + suf. ~easă

brutar s.m. Persoană care prepară sau vinde pîine. • pl. -i. /brut¹ + -ar.

BRUTAR sm., BRUTĂREASĂ (pl. -ese) sf. ⊕ Acela (aceea) care face sau vinde pîinea, pîinar (pîinăreasă) [brut²].

brutár m. (d. brut 1). Cel ce face saŭ vinde pîne. – Fem. -ăreasă, pl. ese. V. pitar.

brutăreasă (rar) s. f., g.-d. art. brutăresei; pl. brutărese

brutăreasă (rar) s. f., g.-d. art. brutăresei; pl. brutărese

brutăreasă s. f., g.-d. art. brutăresei; pl. brutărese

BRUTĂREASĂ s. (Transilv.) pecăriță, (Mold., Bucov. și Ban.) pităreasă, (înv.) pităriță. (~, nevasta brutarului.)

BRUTĂREASĂ s. (Transilv.) pecăriță, (Mold., Bucov și Ban.) pităreasă, (înv.) pităriță. (~, nevasta brutarului.)