9 definiții pentru brăcaci

Explicative DEX

brăcaci snm [At: DA ms / V: brac~ / Pl: ~ace, ~căci / E: nct] (Reg) 1 Un fel de căldare (de o vadră) spoită, folosită pentru cărat apa sau pentru fierberea bucatelor. 2 Conținut al unui brăcaci. 3 Căldare împreună cu conținutul.

bracaci sn vz brăcaci

brăcăcel sn [At: H II, 245 / Pl: ~e / E: brăcaci + -el] (Reg) 1-2 (Șhp) Brăcaci (mic). 3 Conținut al unui brăcăcel. 4 Căldare împreună cu conținutul.

BRĂCACE (pl. -ăci) sf., BRĂCACIU (pl. -ace) sn. Tingire mare de aramă (în spec. pentru adus apă).

bracácĭ n., pl. ce (turc. bakrağ, d. bakyr, aramă; ngr. bakrátzi, alb. bg. bakrače). Sud. Polomeac, căldare de aramă cu care femeile cară apă (purtînd cîte doŭă bracace în cobiliță): flacăra pe fundu bracacelor. (CL. jubiliar, 1010, 206). V. cofer.

Ortografice DOOM

brăcaci (reg.) s. n., pl. brăcace

brăcaci (rar) s. n., pl. brăcace

brăcaci s. n., pl. brăcace

Regionalisme / arhaisme

brăcaci, brăcace, s.n. (reg.) căldare spoită.

Intrare: brăcaci
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăcaci
  • brăcaciul
  • brăcaciu‑
plural
  • brăcace
  • brăcacele
genitiv-dativ singular
  • brăcaci
  • brăcaciului
plural
  • brăcace
  • brăcacelor
vocativ singular
plural
bracaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)