bucmea sf [At: COSTINESCU / V: boc~ / Pl: ~ele / E: tc bökme] Găitan mic cusut drept chenar pe marginea fustelor Cf cordeluță, galon, șnur, vipușcă. corectat(ă)

BUCMEA (pl. -mele) sf. 👕 Șiret, găitan (de mătase, lînă, etc.) ce se coase ca chenar: cu cusături de găitane și ~ de mătase (ION.) [tc. bökmé].

bucmeà f. găitănaș ce se coase ca chenar: bucmea de lână. [Turc. BÖKME, șnur].

bucmeá f., pl. ele (turc. bökmé). Munt. Rar azĭ. Găitan, șnur, șiret saŭ panglică pe care se înșiră ceva saŭ care se coase ca ornament la haĭnele țărăneștĭ. V. sărad.

bocmea sf vz bucmea corectat(ă)

bucmea (-ele), s. f. – Șiret, laț. Tc. bökme (Șeineanu, II, 60), înv.

bucmea s.f. (înv.) găitănaș, șnur cusut ca chenar, ornament la haine țărănești.