budușlău sm [At: LB / Pl: ~ăi / E: ns cf budușlui] Hoinar.

†BUDUȘLĂU sm. Trans. Haimana, ștrengar, om fără căpătîiu: den țara ungurească veneau budușlăi preste munte... de prădau și jăcuiau (MUST.) [budușlui].

budușlăŭ m. (d. budușluĭesc). Trans. Haimana, vagabond.

BUDUȘLĂU s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

budușlău s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

BUDUȘLĂU s. m. (Trans.) Vagabond. // A: Den Țara Ungurească veneau budușlăi preste munte … de prădau și jăcuiau. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: budușlui + suf. -ău. Cf. magh. búdosó. Vezi și budușlui, budușluitură. substantiv masculin

budușlău, budușlăi, adj., s.m. (reg.) 1. Fugar, pribeag. 2. Haimana, vagabond. – Din budușlui (Scriban, MDA); din magh. bujdosó „pribeag, emigrant”.

budușlău, budușlăi, s.m. – (reg.) 1. Fugar, pribeag. 2. Haimana, vagabond – Din budușlui (Scriban, MDA); din magh. bujdosó „pribeag, emigrant”.