opțiuni
  • info

13 definiții pentru buimăceală

din care

Explicative DEX

BUIMĂCEALĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală.

BUIMĂCEALĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală.

buimăceală sf [At: BELDIMAN, O. 64 / Pl: ~celi / E: buimăci + -eală] Buimăcire.

buimăceală s.f. (pop.) Buimăcire, amețeală, năuceală, zăpăceală. În buimăceala ceea... unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă (CR.). • pl. -eli. /buimăci + -eală.

BUIMĂCEALĂ (pl. -eli) sf. Amețeală, zăpăceală, năucie, uluială: trăiau toți cu toții într’o zăpăceală și într’o ~ fără seamăn (ISP.) [buimăci].

BUIMĂCEALĂ, buimăceli, s. f. Amețeală, zăpăceală, uluială. În buimăceala ceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. Această zicere îl trezise din buimăceala în care-l adîncise scena ce urmase. NEGRUZZI, S. I 229.

BUIMĂCEALĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Din buimăci + suf. -eală.

buimăceală f. amețeală: trezind’o din buimăceala în care căzuse ISP.

buĭmăceálă f., pl. elĭ. Amețeală, zăpăceală, năuceală.

Ortografice DOOM

buimăceală s. f., g.-d. art. buimăcelii; pl. buimăceli

buimăceală s. f., g.-d. art. buimăcelii; pl. buimăceli

buimăceală s. f., g.-d. art. buimăcelii; pl. buimăceli

Sinonime

BUIMĂCEALĂ s. amețeală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (O stare de ~.)

BUIMĂCEALĂ s. amețeală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (O stare de ~.)

Intrare: buimăceală
buimăceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buimăceală
  • buimăceala
plural
  • buimăceli
  • buimăcelile
genitiv-dativ singular
  • buimăceli
  • buimăcelii
plural
  • buimăceli
  • buimăcelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buimăceală, buimăcelisubstantiv feminin

  • 1. Amețeală, buimăcire, uluială, zăpăceală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amețeală buimăcire uluială zăpăceală
    • format_quote În buimăceala ceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. DLRLC
    • format_quote Această zicere îl trezise din buimăceala în care-l adîncise scena ce urmase. NEGRUZZI, S. I 229. DLRLC
etimologie:
  • Buimăci + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.