burgmaistru, burgmaiștri s. m. (rar) Primar. Burgmaisterul era un bătrân viguros, cu fruntea căruntă. CĂL; O încăpere îngustă și cam întunecoasă, asemeni unei locuințe de burgmaistru. VIANU; (și: burgmaister). [Din germ. Bürgmeister] – Noul Dicționar Universal al Limbii Române, Ioan Oprea, ed. a 5-a, rev.