18 definiții pentru buriu
din care- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (5)
- etimologice (1)
- regionalisme (2)
Explicative DEX
BURIU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.
BURIU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
buriu sn [At: LIUBA – IANA, M. 99 / Pl: ~ie, ~ii / E: bg бурижъ] 1 (Îrg) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează băutura sau oțetul. 2 (Pop; îe) A lega pe cineva ~ A lega cobză pe cineva, în poziție ghemuită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buriu s.n. 1 (înv., reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 1001, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. Cumpără un buriu cu cele 12 vedre de rachiu (I. ION.). ♦ Unitate variabilă și instrument de măsură a lichidelor, cu o capacitate între 8 și 30 de vedre. 2 (înv., reg.) Vas în care curge țuica la distilare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 3 Expr. (pop.) A lega pe cineva buriu = a lega pe cineva burduf (în poziție ghemuită). • pl. -ii, -ie. și burie s.f. /cf. alb. burilj, bg. буре, бурило, буренце, srb. bure, tc. buri.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BURIU (pl. -ie) sn. Butoiaș, vas mic din doage (mai adesea pentru rachiu: el dormea deasupra burielor goale EMIN.; Am un ~ Și ’n el țiu Vin și rachiu GOR. (ghicitoare despre „ou”) [blg. burijŭ].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BURIU, burie, s. n. Butoi (de aproximativ 125 litri) în care se păstrează de obicei țuică. Cumpără un buriu cu 12 vedre de rachiu. I. IONESCU, P. 156.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURIU, burie, s. n. Butoi în care se păstrează de obicei țuica.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
buriu n. butoiaș de ținut rachiu sau oțet (20-40 vedre). [Turc. BURY].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
buríŭ n., pl. e (bg. sîrb. buriĭa, mare butoĭ, bure, butoĭaș, d. turc. bury, tub, care vine d. ven. boria, buriŭ). Munt. Balercă maĭ mare, butoĭ mijlociŭ: Vin și rachiŭ tot într’un buriŭ (ghicitoarea ouluĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
burie s.f. v. buriu.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BURIAȘ (pl. -șe) sn. dim. BURIU.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Ortografice DOOM
buriu (înv., reg.) s. n., art. buriul; pl. burie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
buriu (înv., reg.) s. n., art. buriul; pl. burie, art. buriele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
buriu s. n., art. buriul; pl. burie, art. buriele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
buriu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
buriu, -rie.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
buriu (burie), s. n. – Butoiaș, bute. Bg. burijă (Cihac, II, 35) sau tc. buri (Șeineanu, II, 64), cf. alb. buril, sb. bure.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
BURIU s.n. (ȚR, Ban., Trans. SE) Butoiaș. B: Au avut avuție înecată, în burie, în heleșteul de la Dobreni. R. POPESCU. Într-un buriu cu mustu, de vead[re] 10. CM, 53v; cf. IM 1730, 106r. C: Buriĕ. Dolium parvum. AC, 331. Cadus, di. Burie. Bor hordo. LEX. MARS., 191; cf. TI (gl.). // A: De răpia cine ce putea …, cine sticle, cine clondire, …, cine burie, cine năstrăpi, cine oale. IM 1754, 75v. Variante: burie s.f. (AC, 331; LEX. MARS., 191). Etimologie: bg. burija. Cf. barilcă, berbință, budăi, buduroi. substantiv neutru
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
BURIE s.f. v. buriu.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
substantiv neutru (N44) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
buriu, buriesubstantiv neutru
- 1. Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cumpără un buriu cu 12 vedre de rachiu. I. IONESCU, P. 156. DLRLC
-
etimologie:
- burija DEX '98 DEX '09