BURLESCĂ s.f. (Muz.) Piesă instrumentală cu caracter comic accentuat, cu tendințe de bufonerie și grotesc. [Cf. fr. burlesque, it. burlesco].

BURLESCĂ ~ști f. Compoziție muzicală de proporții mici, cu caracter umoristic. /<fr. burlesque

burlesc, -ă adj., s.n., s.f. 1 adj. Care este de un comic excesiv, grotesc, extravagant, adesea vulgar. Dînsul nu vede nimic ridicul sau burlesc în povestirea sa (CAR.). ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, provenit din commedia dellarte, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2 s.n. Gen de comic rezultat din contrastul dintre demnitatea personajului și limbajul lui grosolan, din amestecul situațiilor serioase cu cele absurde. 3 s.f. (muz.) Compoziție muzicală de mici proporții, instrumentală sau orchestrală, cu pronunțat caracter comic, cu tendințe de bufonerie și grotesc. • pl. -ești. /<fr. burlesque, it. burlesco.

BURLESC l. adj. De un comic peste măsură de exagerat, caraghios, grotesc: nu vede nimica ridicul sau ~ în povestirea sa; 📝 stil ~. II. sbst. 📝 Gen, stil burlesc, în care personagiile înalte se exprimă într’un mod trivial și provoacă rîsul prin acest contrast [fr. < it.].

BURLESC, -Ă, burlești, adj. De un comic excesiv și adesea trivial. V. grotesc, buf. ♦ (Substantivat, f.) Compoziție muzicală de mici proporții, cu un caracter vesel, comic (excesiv). – Fr. burlesque (< it.).

BURLESC, -Ă I. adj. de un comic exagerat, grotesc, caraghios, (adesea) vulgar. II. s. n. gen de comic, contrastul dintre demnitatea personajului și limbajul lui grosolan, din amestecul situațiilor serioase cu cele absurde. II. s. f. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter comic. (< fr. burlesque, it. burlesco)

burlescă s. f., g.-d. art. burleștii; pl. burlești

burlescă s. f., g.-d. art. burleștii; pl. burlești

burlescă s. f., pl. burlești

burlescă (< it. burla*), lucrare muzicală cu caracter umoristic (ex. B. din Partita nr. 3 în la min. de J.S. Bach; B. pentru pian și orch., de R. Strauss; B. pentru orch., op. 27 de Jora).