14 definiții pentru bușmachiu

din care

Explicative DEX

BUȘMACHIU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc1. – Din rus., ucr. bašmak.

BUȘMACHIU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc1. – Din rus., ucr. bašmak.

bușmachiu sm [At: TDRG / V: busm~ / Pl: ~ii / E: rs башмак] (Reg) Încălțăminte asemănătoare cu pantoful, fără toc.

bușmachiu s.m. (înv., reg.; mai ales la pl.) Pantof fără călcîi (care se poartă în casă); papuc. Mi-a făgăduit rochie de nurcă și bușmachii (ALECS.). • pl. -ii. /<rus., ucr. башмак.

BUȘMACHIU sm. Mold. 👞 Un fel de pantofi fără călcîie (purtați mai ales de femei): bușmachii lunecă fără sgomot pe granitul marginilor de trotuar IRG. [rus. bašmakŭ].

BUȘMACHIU, bușmachii, s. m. (Mold., învechit, mai ales la pl.) Pantofi fără călcîi (de purtat în casă); papuci. Îmi vine să zvîrl pe fereastră cuca și bușmachiii, așa de tare mă mir. SADOVEANU, D. P. 49. Își punea bușmachiii de iuft, pe care nu-i încălța de patru ori pe an. VLAHUȚĂ, N. 9. Mi-o făgăduit rochie de nurcă și bușmachii. ALECSANDRI, T. 1153.

BUȘMACHIU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc. – Rus, ucr. bašmak.

bușmachíŭ V. bașmachiŭ.

busmachin sm vz bușmachiu

bușmachi m. pl. Mold. papuci femeiești: bușmachi de iuft CR. [Rus. BAȘMAKŬ].

bașmachíu și bușmachiu m. (rus. [rut. pol.] bašmák și pašmák, pl. -akí, d. turc. bašmak și pašmak, de unde și rom. maĭ vechĭ pașmac). Est. Pl. Pantofi fără toc (de umblat prin casă). V. imineĭ.

Ortografice DOOM

bușmachiu (înv., reg.) s. m., art. bușmachiul; pl. bușmachii, art. bușmachiii (desp. -chi-ii)

bușmachiu (înv., reg.) s. m., art. bușmachiul; pl. bușmachii, art. bușmachiii (-chi-ii)

bușmachiu s. m., art. bușmachiul; pl. bușmachii, art. bușmachiii

Etimologice

bușmachi (-i),s. m. – Pantof. Rus. bašmak. În Mold.

Intrare: bușmachiu
bușmachiu substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bușmachiu
  • bușmachiul
  • bușmachiu‑
plural
  • bușmachii
  • bușmachiii
genitiv-dativ singular
  • bușmachiu
  • bușmachiului
plural
  • bușmachii
  • bușmachiilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bușmachi
  • bușmachiul
  • bușmachiu‑
plural
  • bușmachi
  • bușmachii
genitiv-dativ singular
  • bușmachi
  • bușmachiului
plural
  • bușmachi
  • bușmachilor
vocativ singular
plural
busmachin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bușmachiu, bușmachiisubstantiv masculin

  • 1. învechit regional Pantof de casă; papuc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: papuc
    • format_quote Îmi vine să zvîrl pe fereastră cuca și bușmachiii, așa de tare mă mir. SADOVEANU, D. P. 49. DLRLC
    • format_quote Își punea bușmachiii de iuft, pe care nu-i încălța de patru ori pe an. VLAHUȚĂ, N. 9. DLRLC
    • format_quote Mi-o făgăduit rochie de nurcă și bușmachii. ALECSANDRI, T. 1153. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.