26 de definiții pentru bârneț

din care

Explicative DEX

BÂRNEȚ s. n. v. brâneț.

BÂRNEȚ s. n. v. brâneț.

bârneț sn vz brâneț

bârneț n. Mold. ața cu care țăranul își leagă ciorapii sau ițarii. [Diminutiv din brâu].

BRÂNEȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârneț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

BRÂNEȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârneț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

bârneață sf vz brâneț

brâneț sn [At: SEVASTOS, N. 395b/10 / V: bârneț, bârneață, gârnețe / Pl: ~e / E: brâne + -eț] 1 (La portul bărbătesc al țăranilor) Brăcinar. 2 (Pan; rar) Fâșie de pământ. 3 (La portul femeiesc) Cingătoare (îngustă și lungă) de pus peste catrință Cf bete, brâuleț, frânghie. 4 (Pex; reg) Ștergar îngust de in sau de cânepă, brodat cu flori cu care se decorează icoanele. 5 (Reg) Scutec pentru copiii nou-născuți Si: fașă. 6 (Reg) Baieră la traistă. 7 (Înv) Cingătoare pentru sabie.

burnețe[1] sfp vz brâneț

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

gârneț2[1] sm vz brâneț

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

bîrneață s.f. v. brîneț.

bîrneț s.n. v. brîneț.

brîneț s.n. (pop.) 1 Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2 Cingătoare purtată de țărani la ițari. • pl. -e. și bîrneață s.f, bîrneț s.n. /brîu + -eț.

BÎRNEȚ (pl. -ețe) sn. Mold. 1 👕 Ață, șiret, găitan, ce se vîră prin bata cioarecilor, ițarilor sau izmenelor, și care, trăgîndu-se, face ca aceste vestminte să fie strînse la șolduri 2 fig.: un ~ de moșie (ZNN.), o sfoară, o fășie de pămînt 3 pl. 👕 Betele, cingătoarea cu care se încing femeile de la munte peste catrință: Vinde, maică, două rețe Și îmi cumpără bîrnețe, Bîrnețe în patru ițe Și cămașă cu altiță (MAR.) [brîu].

*BRÎNEȚ = BÎRNEȚ.

BÎRNEAȚĂ s. f. v. bîrneț.

BÎRNEȚ, bîrnețe, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Cingătoare îngustă, artistic lucrată, cu care se încing femeile peste catrință. V. bată, brîuleț. Vinde, maică, două rețe (=rațe) Și îmi cumpără bîrnețe. MARIAN, S. 26. 2. Brăcinar. Bîrneț de ibrișin. – Variantă: bîrneață s. f.

BRÎNEȚ s. n. v. bîrneț.

BÎRNEȚ, bîrnețe, s. n. Cingătoare îngustă cu care se încing femeile peste catrință. ♦ Brăcinar. – Din bîrne (pl. lui bîrnă) + suf. -eț.

brâneț n. V. bârneț.

bîrneáță f., pl. ețe și bîrnéț n., pl. e (d. brîŭ, brîne). Brînișor, cingătoare (ascunsă orĭ vizibilă) a izmenelor țărăneștĭ, a ițarilor ori a catrințeĭ: mijlocu strîns de birneață roșie (Sadov. VR. 1911, 3, 338). v. fotă.

Ortografice DOOM

!bârneț (reg.) s. n., pl. bârnețe

bârneț v. brâneț

bârneț v. brâneț

brâneț (pop.)/bârneț (reg.) s. n., pl. brânețe/bârnețe

brâneț/bârneț s. n., pl. brânețe/bârnețe

Sinonime

BÂRNEȚ s. v. brăcinar.

bîrneț s. v. BRĂCINAR.

Intrare: bârneț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârneț
  • bârnețul
  • bârnețu‑
plural
  • bârnețe
  • bârnețele
genitiv-dativ singular
  • bârneț
  • bârnețului
plural
  • bârnețe
  • bârnețelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâneț
  • brânețul
  • brânețu‑
plural
  • brânețe
  • brânețele
genitiv-dativ singular
  • brâneț
  • brânețului
plural
  • brânețe
  • brânețelor
vocativ singular
plural
bârneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârneață
  • bârneața
plural
  • bârnețe
  • bârnețele
genitiv-dativ singular
  • bârnețe
  • bârneței
plural
  • bârnețe
  • bârnețelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • burnețe
  • burnețele
genitiv-dativ singular
plural
  • burnețe
  • burnețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bârneț, bârnețesubstantiv neutru

  • 1. popular Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Vinde, maică, două rețe (= rațe) Și îmi cumpără bîrnețe. MARIAN, S. 26. DLRLC
  • 2. (La portul bărbătesc) Cingătoare purtată de țărani la ițari. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM DCR2
    sinonime: brăcinar
    • format_quote Bârneț de ibrișin. DLRLC
  • 3. prin analogie rar Fâșie de pământ. MDA2
    • format_quote Un bârneț de moșie. (ZNN.) CADE
  • 4. prin extensiune regional Ștergar îngust de in sau de cânepă, brodat cu flori cu care se decorează icoanele. MDA2
  • 5. regional Scutec pentru copiii nou-născuți. MDA2
    sinonime: fașă
  • 6. regional Baieră la traistă. MDA2
  • 7. învechit Cingătoare pentru sabie. MDA2
etimologie:
  • Brâu + -eț. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.