10 definiții pentru băbăluc (loc.)
Explicative DEX
BĂBĂLUC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din sb. babaluk.
băbăluc1 smi [At: VICIU, GL. / V: babal- / E: srb babaluc] (Îrg; îlav) Din ~ Din moși-strămoși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băbălúc s.m. invar. Loc.adv. (reg.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. • /<srb. babaluk.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
❍BĂBĂLUC sbst. Ban. Trans. (HASD.) (VIC.) (RV.-CRG.) Din din vremile de demult, din timpurile străvechi [srb. babaluk].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂBĂLUC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din scr. babaluk.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BĂBĂLUC s. m. (Ban., numai în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. Poate că ar fi fost mai bine să fi tăcut. Să fi lucrat mai departe așa cum a prins din băbăluc. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr 104, 17/1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂBĂLUC s. m. (Reg., în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. ♦ Bătrîn. – Sb. babaluk.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
babaluc1 sm vz băbăluc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
!băbăluc (din ~) (din moși-strămoși) (înv., reg.) loc. adj., loc. adv. (datină ~, Se știe ~.) corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
băbăluc1 (din ~) (înv., reg.) loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
băbăluc, băbălucisubstantiv masculin
- Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
- Poate că ar fi fost mai bine să fi tăcut. Să fi lucrat mai departe așa cum a prins din băbăluc. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr 104, 17/1. DLRLC
-
etimologie:
- babaluk, babaluc DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM