băbătie sf [At: CREANGĂ, P. 111 / V: -tuie, -butie / Pl: ~ii / E: babă + -ătie] 1-16 Băbuță (1-16). 17 (Îrg) Dispozitiv (de tablă) așezat deasupra vetrei sau cuptorului, la casele fără coș, pentru a prinde fumul și scânteile Si: băbuchie.

băbătie s.f. 1 (reg.) Babă. ◆ Nevastă bătrînă. 2 (înv., reg.) Dispozitiv (de tablă) așezat deasupra vetrei sau cuptorului, la casele fară coș, pentru a capta fumul și scînteiele. • pl. -ii. g.-d. -iei. și băbătúie s.f. /babă + -ătie.

BĂBĂTIE, băbătii, s. f. (Ironic) Babă. Băbătia a așezat coperțile cu grijă pe un capăt al băncii. GALAN, Z. R. 166. Soacra-mare, cu băbătiile, cu muierile, cu fetișcanele, de pază lîngă ușă. STANCU, D. 76 Nu trecu mult, și o băbătie mititică și scorojită... sui scările casei. SADOVEANU, O. I 45. ♦ (Familiar) Nevastă (bătrînă). Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu știu ce avea, că începuse a scîrțîi. CREANGĂ, P. 111.

BĂBĂTIE, băbătii, s. f. (Ir.) Babă. ♦ (Fam.) Nevastă (bătrînă). – Din babă.

băbătie f. Mold. băborniță (CR.).

băbătíe f. (la Acad. „cp. cu bg. babetina, dim. d. baba”, la Cdr. „cp. cu rus. babatĭa”). Est. Iron. O biată babă.

băbătuie sf vz băbătie

băbuchie sf vz băbătie

băbutie sf vz băbătie

băbătúie s.f. v. băbătie.

❍BABĂTIE sf. Mold. familiar 1 Babă (termen de răsfățare), băbușcă: era ciudoasă baba ca toate băbătiile (ȘEZ.) ¶ 2 Nevastă bătrînă (termen de desmierdare): băbătia Iui... nu știu ce avea că începuse a scîrțîi (CRG.) [babă; comp. rus. babatja].

băbătie (fam.) s. f., art. băbătia, g.-d. art. băbătiei; pl. băbătii, art. băbătiile (desp. -ti-i-)

băbătie (fam.) s. f., art. băbătia, g.-d. art. băbătiei; pl. băbătii, art. băbătiile

băbătie s. f., art. băbătia, g.-d. art. băbătiei; pl. băbătii, art. băbătiile

BĂBĂTIE s. v. babă, bătrână.

băbătie s. v. BABĂ. BĂTRÎNĂ.

băbătie, băbătii, s.f. 1. Element din sistemul de evacuare a fumului provenit de la cuptor, construit din bârne de lemn, lipite cu lut, în formă piramidală; este amplasat în tindă, la nivelul plafonului, cu rolul de a aduna și a răci fumul ce se ridică de la hornul vetrei; babă, băbuie, băbâcă. 2. Parascântei la casele țărănești vechi, situat în pod: „Mai demult, o avut așe băbâcă-n pod, ca un cuptor din lespez' de piatră, și acolo îl pune pon șir de drod” (Bilțiu, 2001: 280). – Din babă + suf. -ătie (MDA). ■ Cuv. rom. > magh. babatyi; bobotyi (Bakos, 1982).

băbătie, băbătii, s.f. – 1. Element din sistemul de evacuare a fumului provenit de la cuptor; este construit din bârne de lemn, lipite cu lut și are o formă piramidală; este amplasat în tindă, la nivelul plafonului. Are rolul de a aduna și a răci fumul ce se ridică de la hornul vetrei (Șainelic, 1986: 77); babă, băbuie, băbâcă. 2. Parascântei la casele țărănești vechi, situat în pod (Bilțiu): „Mai demult, o avut așe băbâcă-n pod, ca un cuptor din lespez’ de piatră, și acolo îl pune p’on șir de drod” (Bilțiu, 2001: 280). – Din babă + suf. -ătie (NDU, MDA). Cuv. rom. > magh. babatyi; bobotyi (Bakos, 1982).

băbătie, băbătii, (babă, băbuie, băbâcă), s.f. – 1. Element din sistemul de evacuare a fumului provenit de la cuptor; este construit din bârne de lemn, lipite cu lut și are o formă piramidală; este amplasat în tindă, la nivelul plafonului. Are rolul de a aduna și a răci fumul ce se ridică de la hornul vetrei (Șainelic 1986: 77). 2. Parascântei la casele țărănești vechi, situat în pod (Bilțiu): „Mai demult, o avut așe băbâcă-n pod, ca un cuptor din lespez’ de piatră, și acolo îl pune p’on șir de drod” (Bilțiu 2001: 280). – Din babă (NDU) + -ătie; Cuv. rom. preluat în magh. (babatyi; bobotyi) (Bakos 1982).