BĂLOȘEL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). Bălos + suf. -el.

băloșel sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~i / E: bălos + -el] 1 (Bot) Ciupercă necomestibilă, din familia agariaceelor, cu miros neplăcut, având pălăria galbenă-roșiatică, piciorul alb și gros, carnea albă grețoasă și gust acru Si: bălos (9), burete-bălos (8) (Russula sau Agaricus foetens). 2 (Iht; reg) Grindel (Nemachilus barbatulus).

băloșél s.m. 1 (bot.) Ciupercă necomestibilă, din familia agariaceelor, cu miros neplăcut, cu pălărie galbenă-roșiatică, cu piciorul gros și alb, care are un gust acru, grețos (Russula foetens). 2 (iht.; reg.) Grindel (Nemachilus barbatulus). • pl. -ei. /bălos + -el.

BĂLOȘEL sm. 🌿 Ciupercă galbenă-roșietică, cu miros caracteristic foarte neplăcut; crește în pădurile de brad și de fag; numită și „burete-bălos” (Russula foetens) [bălos].

BĂLOȘEL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galben-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). – Bălos + suf. -el.

BĂLOȘEL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă, cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). – Din bălos + suf. -el.

BĂLOȘEL ~i m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galbenă-roșiatică, cu miros neplăcut, care secretă un suc vâscos. /bale + suf. ~el

băloșel (ciupercă) s. m., pl. băloșei, art. băloșeii

băloșel (ciupercă) s. m., pl. băloșei, art. băloșeii

băloșel s. m., pl. băloșei, art. băloșeii

BĂLOȘEL s. (BOT.; Russula foetens) (reg.) burete-bălos, ciupercă-puturoasă.

BĂLOȘEL s. (BOT.; Russula foetens) (reg.) burete-bălos, ciupercă-puturoasă.