3 definiții pentru bălăcăreală
Explicative DEX
BĂLĂCĂREALĂ, bălăcăreli, s. f. (Fam.) Ceartă cu proferare de injurii, scandal.
bălăcăreálă s.f. (fam.) Ceartă cu proferare de injurii; scandal. Vin alegerile generale, începe marea bălăcăreală (DIN.). • pl. -eli. /bălăcări + -eală.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Argou
bălăcăreală, bălăcăreli, s. f. 1. vorbă injurioasă / trivială. 2. admonestare verbală violentă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bălăcăreală
bălăcăreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bălăcăreală, bălăcărelisubstantiv feminin
-
- Vin alegerile generale, începe marea bălăcăreală. (DIN.). DEXI
-
etimologie:
- bălăcări + -eală DEXI