BĂTĂIOS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

bătăios, ~oasă [At: GANE, ap. CADE / P: ~tă-ios / Pl: ~oși, ~oase / E: bătaie + -os] 1 a Căruia îi place să se bată (1) Si: agresiv, impulsiv, combativ. 2 a Care își susține ideile cu violență. 3 a (D. cai) Care sunt greu destăpânit. 4 a (Fig; d. mâncare) Picantă. 5 sm (La joagăr) Lemn de legătură între fierăstrăul vertical și cel circular.

bătăios, -oasă adj. (despre ființe, mai ales despre oameni) 1 Căruia îi place să se bată sau să se certe; violent, impulsiv. Un politician bătăios. 2 Fig. Combativ. Șef bătăios. • pl. -oși, -oase. /bătaie + -os.

BĂTĂIOS adj. 1 Căruia-i place să (se) bată, să (se) ia la bătaie pentru cel mai mic lucru ¶ 2 Căruia-i place să se certe, să caute mereu gîlceavă altora; de aci, pr. ext. iute la fire, mînios, năbădăios, neastîmpărat: o sgripțoroaică urîtă și bătăioasă și rea de mama focului (VLAH.) ¶ 3 familiar pop. Se întrebuințează pentru a arăta o calitate sau un defect în mod superlativ; grozav, înfricoșat, extraordinar, nevoie mare: a pregătit o salată de țîri bătăioasă (BR.-VN.); vin ~, cum nu se poate mai bun; cai bătăioși, foarte iuți; muiere bătăioasă, a) grozav de frumoasă; b) grozav de rea ¶ 4 ~ la ochi, care bate la ochi: peste albul cel ~ la ochi cădea... un păr negru de abanos (GN.).

BĂTĂIOS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

BĂTĂIOS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată; năbădăios, iute, neastîmpărat; violent, impulsiv, combativ. Mi-e gîndul ca o spadă, bătăios, în luptă pentru ceea ce e drept. BENIUC, V. 92. ◊ (Adverbial) Mă întrerupse bătăios. IBRĂILEANU, A. 29.

BĂTĂIOS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată; iute, neastîmpărat; violent, impulsiv. – Din bătaie + suf. -os.

BĂTĂIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care este predispus (mereu) la bătaie; gata de bătaie. 2) fig. Care își susține ideile cu vehemență. [Sil. -tă-ios] /bătaie + suf. ~os

bătăios a. 1. cui îi place a se bate sau a se certa; 2. fig. strașnic (în bine sau în rău): vin bătăios; femeie bătăioasă, frumoasă și cu înfățișarea bărbătească.

bătăĭós, -oásă adj. (d. bătaĭe. V. năbădăios). Iubĭtor de bătaĭe, de ceartă: copil bătăĭos. Vin bătăĭos, vin amețitor.

bătăios adj. m., pl. bătăioși; f. bătăioasă, pl. bătăioase

bătăios adj. m., pl. bătăioși; f. bătăioasă, pl. bătăioase

bătăios adj. m., pl. bătăioși; f. sg. bătăioasă, pl. bătăioase

BĂTĂIOS adj. 1. v. violent. 2. v. energic.

BĂTĂIOS adj. agresiv, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Om, temperament ~.)