bătălău snm [At: DOSOFTEI, V. S. II, 64 / Pl: ~laie sn, -lâie sn, (rar) -lăuri sn, -lăi sm / E: bate + -(ă)lău] 1 Bătăuș. 2 Lopățică pentru bătutul rufelor la gârlă. 3 Pisălog de lemn pentru grâu. 4 Băț scurt și gros cu care se pisează usturoiul. 5 (Lpl; îf bătălăie) Termen colectiv care desemnează două instrumente ale cosașului: batca și ciocanul.

BĂTĂLĂU (pl. -lăie, -laie, ‼ -lăuri) sn. 1 Maiul, lopățica cu care spălătoresele bat rufele, cînd le spală: fu cumplit bătută... cu bătălăuri de multe ori (DOS.); ¶ 2 Mold. Pilug, pisălog, băț scurt și gros cu care se pisează ceva: căței de usturoiu pisați într’o scafă cu ~l (ȘEZ.) ¶ 3 ❍Trans. Ciocan mai mare (de lemn) (VIC.) ¶ 4 pl. Mold. 🚜 Cele două unelte ale cosașului, batca și ciocanul, care slujesc la ascuțitul coasei.

bătălău¹ (bătăuș) (pop.) s. m., art. bătălăul; pl. bătălăi, art. bătălăii

bătălău¹ (bătăuș) (pop.) s. m., art. bătălăul; pl. bătălăi