CABERNET, (2) cabernet-uri, s. n. 1. Soi de viță-de-vie cu struguri mici de culoare neagră-albăstruie, cultivat pentru producerea vinurilor roșii de calitate superioară. 2. Vin roșu, superior, produs din acest soi de viță-de-vie. [Pr.: -ber-ne] – Din fr. cabernet.

cabernet sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr cabernet] 1 Soi de viță de vie cu struguri mici de culoare neagră-albăstruie, cultivat pentru producerea vinurilor roșii de calitate superioară. 2 Viță de vie cu struguri mici de culoare neagră-albăstruie. 3 Strugure mic de culoare neagră-albăstruie, cultivat pentru producerea vinurilor roșii de calitate superioară. 4 Vin roșu produs din cabernet (1).

CABERNET s. n. Soi de viță de vie cu struguri mici de culoare neagră-albăstruie, cultivat pentru producerea vinurilor roșii de calitate superioară. ♦ Vin produs din acest soi. – Din fr. cabernet.

CABERNET s.n. Varietate de struguri cu ciorchinii mici și boabele îndesate, mici și rotunde, de culoare neagră-violetă. ♦ Varietate de vin obținut din astfel de struguri. [< fr. cabernet].

CABERNET s. n. soi de struguri cu ciorchini mici și boabe îndesate, și rotunde, de culoare neagră-violetă. ◊ vinul obținut. (< fr. cabernet)

CABERNET [pr.: caberne] n. 1) Soi de viță de vie având struguri cu bobițe mici, de culoare neagră-albăstrie. 2) Varietate de vin roșu, obținut din acest soi de viță. /< fr. cabernet

cabernet (vin) (fr.) [pron. kaberne] s. n., (porții; sorturi) pl. cabernet-uri

cabernet (fr.) [et pron. e] s. n., art. cabernet-ul; (sorturi) pl. cabernet-uri

cabernet s. n. [pron. fr. caberne]