cafenea sf [At: (a. 1823) BV III, 422 / V: (reg) ~fin~, cahf~, cahve~ / Pl: ~ele / E: tc kahvehane, ngr ϰαφενές] 1 Local public în care se consumă cafea (3) sau (pex) ceai, băuturi alcoolice, prăjituri etc. Si: (înv) cafeu² (1). 2 (Pex) Personal al unei cafenele (1). 3 Clienți ai unei cafenele (1). 4 (îla) De ~ Fără valoare. 5 (Îal) Neserios.

CAFENEA (pl. -nele) sf. ⚚ Local public unde se beau cafele [tc. kave-hanè].

CAFENEA, cafenele, s. f. Local public în care se consumau, în trecut, cafele și alte băuturi și se jucau jocuri de noroc. În piețe, cafenele, instituții, La club, la «five o’clock» sau prin iatacuri, S-au zvîrcolit sub cruntele-ți atacuri Tîlharii, demagogii și limbuții. CASSIAN, H. 75. Prin geamuri privind, prin cafenele, Samsarii se întreabă să afle de-a murit Vrun negustor de bursă. MACEDONSKI, O. I 45. Acel soi ciudat de barzi... Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sînt cîntați în cafenele și fac zgomot în saloane. EMINESCU, O. I 137. Șefii pirați veneau de petreceau... chefuind prin cafenele. GHICA, S. 392. ◊ Loc. adj. De cafenea = fără valoare, neserios. Glorie de cafenea. Intrigi de cafenea. Vorbe de cafenea. – Variantă: (învechit) cafinea (CARAGIALE, O. VII 177, ALECSANDRI, C. 104) s. f.

CAFENEA, cafenele, s. f. Local public în care se consumă cafele, ceai, băuturi alcoolice, prăjituri etc. ◊ Loc. adj. De cafenea = fără valoare, neserios. Vorbe de cafenea. [Var.: cafinea s. f.] – Tc. kahvehane.

CAFENEA ~ele f. Local public unde se consumă cafea, ceai, băuturi alcoolice și prăjituri. ◊ De ~ lipsit de seriozitate. [Sil. -fe-nea] /<turc. kahvehane

cafenea f. local public unde se bea cafea. [Turc. HAVEHANÈ].

cafeneá f. (turc. kahve-hane, „casă de cafea”; ngr. kafenés. V. mehterhanea). Local public în care se bea cafea. – În Trans. cafană și căfană (sîrb. kafana). Dim. -neluță.

cafană sf vz cafenea

cafinea sf vz cafenea

cahfenea sf vz cafenea

cahvenea sf vz cafenea

căfană sf vz cafenea

CAFENELUȚĂ (pl. -țe) sf. ⚚ dim. CAFENEA: merseră împreună la cafeneluța unui simbatriot CAR..

❍CĂFANĂ (pl. -ne) sf. Băn. = CAFENEA.

bar-cafenea s. n. Bar în care se bea cafea ◊ „Barul-cafenea [...] a fost desființat. Acum unitatea desface specialități de bombonerie și băuturi pentru acasă.” I.B. 5 VI 72 p. 2 (din bar + cafenea)

ceainărie-cafenea s. f. Local specializat în servirea ceaiului și a cafelei ◊ „O ceainărie-cafenea a fost deschisă în cadrul complexului comercial «Fortuna» din Pitești.” R.l. 14 IX 76 p. 5 (din ceainărie + cafenea)

cafánă, V. cafenea.

căfánă, V. cafenea.

cafenea s. f., art. cafeneaua, g.-d. art. cafenelei; pl. cafenele

cafenea s. f., art. cafeneaua, g.-d. art. cafenelei; pl. cafenele, art. cafenelele

cafenea s. f., art. cafeneaua, g.-d. art. cafenelei; pl. cafenele

cafenea, -nele.

stâlp de cafenea expr. (înv., peior.) persoană care își petrece timpul prin cafenele; parazit, pierde-vară.