caimea sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 294/49 / Pl: ~ele / E: tc kayime] (Tcî) 1-2 Scrisoare sau notă oficială (de la un comandant turc). 3 Bancnotă turcească.

caĭmeá f. (turc. [d. ar.] kaĭime. Vechĭ. Scrisoare oficială (Beld. 719, 3626, 3771 și 3773). Bumașcă, bilet de bancă.

caimea (-ele), s. f. – 1. Scrisoare, înștiințare, comunicare. – 2. Bancnotă turcească. – Mr. căime. Tc. kayime (Șeineanu, III, 25; Ronzevalle 131), cf. bg. kaime.

caimea, caimele, s.f. (înv.) notă, scrisoare oficială, bancnotă turcească.