CAPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, caprine) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie.

capiu, ~ie [At: ȘINCAI, HR. III, 170/27 / V: ~pchin, ~ă (Pl: ~chini, ~chine) / Pl: ~ii / E: ns cf vsl ϰaпи] 1 a (D. ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie (1). 2 a (Fig; dom) Zăpăcit. 3 av (Îe) A umbla ~ A umbla ca nebunii, fără nici un scop.

CAPIU, Mold. CAPCHIU adj. 1 🐑 🐕 Care s’a bolnăvit de căpială: să se depărteze oile capii din turmă DRĂGH. ¶ 2 Fig. familiar Smintit, nebun, amețit, buimac: d’ar fi de țîță și tot n’ar fi așa de proastă și de capie DLVR. [vsl. kaplja „picătură”].

CAPIU, -IE, capii, adj. 1. (Despre animale) Atins de capie. Oaie capie. 2. Fig. (Despre oameni) Năuc, buimac, zăpăcit; nebun. D-ar fi de țîță, și tot n-ar fi așa de proastă și capie. Zi-i făptură sucită și pace bună! DELAVRANCEA, S. 31. Acolo șade o măiastră, și oricine merge la dînsa se întoarce capiu. ISPIRESCU, L. 278. ◊ Expr. A umbla capiu = a umbla ca nebunii, fără nici un scop. Umbla capiu pînă-n seară. PANN, P. V. I 156.

CAPIU ~e (~i) 1) (despre animale domestice) Care este bolnav de capie. Oaie ~e. 2) fig. (despre persoane) Care este zăpăcit; smintit; năuc. [Sil. ca-piu] /Din capie

càpiu a. amețit, nebun: acolo șade o măiastră și oricine merge la dânsa, se întoarce capiu ISP. [V. capie].

cápiŭ, -e adj. (d. capie, s. f.). Nebun, zăpăcit. – În est cápchiŭ.

capchin, ~ă a, av vz capiu

❍CAPCHIU adj. Mold. Bucov. = CAPIU.

capiu [piu pron. pĭu] adj. m., f. capie (desp. -pi-e); pl. m. și f. capii

capiu [piu pron. pĭu] adj. m., f. capie (-pi-e); pl. m. și f. capii

capiu adj. m. [-piu pron. -piu], f. capie (sil. -pi-e); pl. m. și f. capii

capiu

capiu, -ie, capii adj. năuc, zăpăcit

CAPIU adj. v. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.

capiu adj. v. AMEȚIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. NĂUC. NĂUCIT. TÎMPIT. ZĂPĂCIT.