22 de definiții pentru carafă

Explicative DEX

CARAFĂ, carafe, s. f. Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. ♦ Conținutul unei astfel de sticle. [Var.: gara s. f.] – Din ngr. karáfa, fr. carafe, it. caraffa.

CARAFĂ, carafe, s. f. Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. ♦ Conținutul unei astfel de sticle. [Var.: gara s. f.] – Din ngr. karáfa, fr. carafe, it. caraffa.

cara1 sf [At: PANN, P. V. II, 8 / V: ga~ / Pl: ~fe, ~răfi / E: ngr ϰαράφα, fr carafe, it caraffa] 1 Cană cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. 2 Conținutul unei carafe (1). 3 Cana împreună cu conținutul.

CARAFĂ, GARA (pl. -afe, -ăfi) sf. Sticlă de cristal, cu pîntecele larg și gîtul strîmt, în care se pune vin, apă, etc. (🖼 894): să-ți dea mezelicul pîine și o carafă de vin PANN.; adă două garafe cu Cotnar GN. [ngr.< it.].

CARA s. f. v. garafă.

CARA s. f. v. garafă.

carafă f. 1. sticlă de cristal cu pântecele larg și gâtul strâmt; 2. conținutul ei (= fr. carafe).

*caráfă, V. garafă.

GARA s. f. v. carafă.

GARA s. f. v. carafă.

căraftă sf vz carafă

gara sf vz carafă

* GARA 👉 CARA.

GARAFĂ, garafe și gărăfi, s. f. Sticlă cu gîtul lung și subțire, cu partea de jos bombată, în care se păstrează apă sau diverse băuturi. Trei moșnegi aprinși la sfadă Se-ndulcesc din a garafă. IOSIF, V. 49. Umblam cu vorba împrejurul trăistii călugărului, cum umbla vulpea împrejurul gărăfii cu mîncare a cocostîrcului. HOGAȘ, M. N. 114. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! EMINESCU, O. I 46. ♦ Conținutul unei garafe. Într-o vreme, cătră sfîrșitul gărăfii de al doilea, amîndoi tăcură. SADOVEANU, P. S. 61. – Variantă: cara (CASSIAN, V. 19, PANN, P. V. II 8) s. f.

garafă f. Mold. carafă: garafă pântecoasă EM. [Gr. mod.]. V. carafă.

garáfă f., pl. e și (est) gărăfĭ (ngr. karáfa, it. caraffa, d. fr. carafe, care vine d. sp. pg. garrafa, din ar. karâ’a, vas. Sud. Butelie (sticlă) de oferit vin la masă (la cîrcĭumĭ 250-500-1000 gr.): Treĭ garafe, treĭ ulcele (P. P.). Est. Burcut, clondir, butelie ca cele de apă minerală (cam un litru). – Fals carafă (d. fr.). V. șip 3, galon.

Ortografice DOOM

cara (cană) s. f., g.-d. art. carafei; pl. carafe

!cara (sticlă) s. f., g.-d. art. carafei; pl. carafe

carafă/gara (sticlă) s. f., g.-d. art. carafei/garafei; pl. carafe/garafe

carafă, pl. carafe

Etimologice

garafă (garafe), s. f. – Sticlă cu gîtul lung. – Var. carafă. Mr. garafă. Ngr. γαράφα (Meyer 119, DAR), cf. alb. gharraf. Var., din fr. carafe.

Enciclopedice

GARÁFĂ (CARÁFĂ) (< ngr., fr.) s. f. Sticlă cu gâtul strâmt și partea de jos bombată; conținutul unei astfel de sticle.

Sinonime

GARA s. (reg.) șip. (O ~ cu vin.)

GARA s. (reg.) șip. (O ~ cu vin.)

Intrare: carafă
carafă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cara
  • carafa
plural
  • carafe
  • carafele
genitiv-dativ singular
  • carafe
  • carafei
plural
  • carafe
  • carafelor
vocativ singular
plural
garafă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gara
  • garafa
plural
  • garafe
  • garafele
genitiv-dativ singular
  • garafe
  • garafei
plural
  • garafe
  • garafelor
vocativ singular
plural
garafă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F60)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gara
  • garafa
plural
  • gărăfi
  • gărăfile
genitiv-dativ singular
  • gărăfi
  • gărăfii
plural
  • gărăfi
  • gărăfilor
vocativ singular
plural
carafă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cara
  • carafa
plural
  • cărăfi
  • cărăfile
genitiv-dativ singular
  • cărăfi
  • cărăfii
plural
  • cărăfi
  • cărăfilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cara, carafesubstantiv feminin

  • 1. Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șip diminutive: gărăfioară
    • format_quote Trei moșnegi aprinși la sfadă Se-ndulcesc din o garafă. IOSIF, V. 49. DLRLC
    • format_quote Umblam cu vorba împrejurul trăistii călugărului, cum umbla vulpea împrejurul gărăfii cu mîncare a cocostîrcului. HOGAȘ, M. N. 114. DLRLC
    • format_quote Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! EMINESCU, O. I 46. DLRLC
    • 1.1. Conținutul unei astfel de sticle. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Într-o vreme, cătră sfîrșitul gărăfii de al doilea, amîndoi tăcură. SADOVEANU, P. S. 61. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.