caraman¹, ~ă [At: DAMÉ, T. 28 / V: ~aim~, ~ă, căr~, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: tc karaman] 1-4 smf, a (Om sau animal) negru.

caraman a. cu părul negru (de bou sau de vacă). [Turc. KARAMAN].

caramán, -ă adj. (turc. karaman, din Caramania, vechea Licaonie, în Asia Mică; om prea brun). Cu păru negru, vorbind de boĭ.

caraiman¹ sm vz caraman¹

căraman, ~ă smf, a vz caraman¹

cărăman sm vz caraman

caraman, caramane s. n. buzunar.

caraman adj. m. (înv.) cu părul negru.