CARO s. n. Culoare la cărțile de joc, însemnată prin romburi roșii; tobă. – Din fr. carreau.

caro¹ i [At: BARONZI, L. 150 / A: nct^[1] / E: rrm caro] (Arg) Fugi!

caro² sn [At: ALEXANDRESCU, M. 265 / V: (înv) ~ra sf / Pl: ~rale / E: fr carreau] Una dintre cele două culori roșii la cărțile de joc, însemnată cu romburi. modificată

*CARO (pl. -rale) sn. ♠️ Una din cele patru colori la cărțile de joc, însemnată printr’un pătrat roșu, pop. „tobă” (🖼 918): fantele de treflă cu nouă de ~ fac tot nouă DLVR. [fr. carreau].

CARO, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii la cărțile de joc, însemnată cu romburi. – Din fr. carreau.

CARO, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii ale cărților de joc, însemnată prin romburi. Așteptam pe riga de caro, și-mi iesă cel de ghindă. ALECSANDRI, T. I 343.

CARO, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii ale cărților de joc, însemnată cu romburi. – Fr. carreau.

CARO s.n. Culoare roșie la cărțile de joc, însemnată prin romburi. [Pl. -rale. / după fr. carreau].

CARO s. n. culoare la cărțile de joc, cu romburi roșii. (< fr. carreau)

CARO ~ale n. (la cărțile de joc) Culoare roșie reprezentată printr-un romb. [Art. caroul] /<fr. carreau

carò n. (pl. carale) una din cele patru colori la cărțile de joc: mi-a ieșit zece ochi de caro AL. (= fr. carreau).

*caró n. fără pl. (fr. carreau, d. lat. quadrellum, dim. d. quadrum, pătrat. V. cadru). Una din colorile cărților de joc: asu de caro.

!caro (culoare la jocul de cărți) s. n., art. caroul; pl. carale

caro (culoare la jocul de cărți) s. n., art. caroul; pl. carale/ carouri

caro (culoare la jocul de cărți) s. n., art. caroul; pl. carale

caro, -rale (în jocul de cărți), -rouri (pătrățele).

CARO s. tobă. (~ la cărțile de joc.)

CARO s. tobă. (~ la cărțile de joc.)