CARPO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „fruct”. [Și -carp, -carpie. / < fr. carpo-, cf. gr. karpos].

CARPO-, -CARP, -CARPIE elem. „fruct”. (< fr. carpo-, -carpe, -carpie, cf. gr. karpos)

-CARP v. carpo-.

-CARPIE v. carpo-.

-CARP² elem. carpo-

CARPO-₁ „fruct, sămînță, carpelă, ovar, fructificație”. ◊ gr. karpos „fruct” > fr. carpo-, engl. id., germ. karpo- > rom. carpo-. □ ~cefal (v. -cefal), s. n., receptacul al sporogonului, care poartă organele de reproducere; ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu fructe; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante inferioare la care sporangii sunt incluși în organe speciale, numite sporocarpi; ~for (v. -for), s. m., 1. Peduncul care susține fructul. 2. Bază lărgită a gineceului. 3. Suport bifidat al mericarpului; ~gamie (v. -gamie), s. f., tip de reproducere sexuată, generînd carpofori, la rodofite; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce carpogoane, carpele sau fructe; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a fructului; ~gon (v. -gon₁), s. n., gametange feminin care conține oosfera, prezent la alge; ~lit (v. -lit₁), s. n., fruct fosil prezent în straturile geologice; ~liză (v. -liză), s. f., disocierea carpelelor sudate; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul fructelor; ~manie (v. -manie), s. f., producere teratologică de cistolite în unele fructe; ~morf (v. -morf), adj., cu aspect de fruct; ~podiu (v. -podiu), s. n., pedicelul fructului; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere permanentă a fructelor; ~sferă (v. -sferă), s. f., oosferă înainte de fecundare; ~sperm (v. -sperm), s. n., oosferă fecundată, specifică algelor; ~spor (v. -spor), s. m., spor asexuat, neflagelat și haploid al algelor roșii, format în carposporange; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. n., celule ale filamentelor carposporogene de la algele roșii, în care se diferențiază carposporii; ~sporofit (v. sporo-, v. -fit), s. n., prima generație sporofitică a algelor roșii, constituită din filamente sporogene și gonimoblaste; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., (la labiate) bordură de peri în gîtul caliciului, întîrziind diseminarea; ~tecă (v. -tecă), s. f., teacă a sporilor; ~zom (v. -zom), s. m., corp de fructificație, specific fungilor.

-CARP „fruct, ovar, sămînță”. ◊ gr. karpos „fruct” > fr. -carpe, germ. -karp, engl. -carp > rom. -carp.

CARP-₁, v. CARPO-₁. □ ~odiu (v. -odiu), s. n., carpelă sterilă abortivă.

-CARPIE „fructe, semințe, fructificație, germinație”. ◊ gr. karpos „fruct” > fr. -carpie, germ. -karpie, engl. -carpy > rom. -carpie.