12 definiții pentru ceacâie

din care

Explicative DEX

ceacâie sf [At: I. CR. II, 218 / V: ~chie, cechie, cichie / Pl: ~âi / E: bg чекижа cf ciochie] 1 Cuțitaș rupt. 2 Cuțitaș mic și prost. 3 Cuțitaș cu plăsele de lemn. 4 Cap al scăunoaiei.

ceachie sf vz ceacâie corectat(ă)

cechie sf vz ceacâie

cichie1 sf vz ceacâie

ciochie2 sf vz ceacâie

CEACÎIE sf. Mold. 1 Cuțitaș mic și prost (RV.-CRG.) 2 Ciocul, clobanțul scaunului de doage (DAM.) [ung. csáklya; comp. și bg. čekija].

CECHIE sf. Prăjină cu un cîrlig în vîrf, de care se servesc luntrașii [srb. čaklja, ung. csáklva].

ceacîĭe f., pl. îĭ (turc. čaky, briceag). Sud. Rar azĭ. Briceag, cuțitaș. – În Munt. est ceachíe, în vest și Olt. cichíe (ngr. tsakí). V. cĭochie.

1) cichíe, V. ceacîĭe.

Etimologice

ceacîie (-îi), s. f. – Briceag, cuțit. – Var. ciachie; ciochie, s. f. (unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie). Tc. çaki (Graur, GS, VI, 330), de unde provine și bg. čekija „briceag”, pe care DAR îl consideră ca etimon al rom. În ciochie este evidentă contaminarea cu ciochină. Cf. și sb. čaklja, mag. csáklya.

Argou

ceacâie, ceacâi s. f. cuțit

Regionalisme / arhaisme

ceacâie, ceacâi, s.f. (reg.) cuțitaș rudimentar; custură, buricaș.

Intrare: ceacâie
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceacâie
  • ceacâia
plural
  • ceacâi
  • ceacâile
genitiv-dativ singular
  • ceacâi
  • ceacâii
plural
  • ceacâi
  • ceacâilor
vocativ singular
plural
ceachie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cechie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.