CESTĂLALT, CEASTĂLALTĂ, ceștilalți, cestelalte, pron. dem., adj. pron. dem. (Rar) Acela care (din doi sau din două grupuri) este mai în apropierea noastră; ăstălalt. – Cest + alalt (înv. „celălalt”).

cestălalt, ceastălaltă pd, ad [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 24/7 / V: (reg) ~tal~, cest’l~, ~ant / Pl: ceștilalți, cestelalte / E: cest(a) + alalt] (În opoziție cu celălalt) 1-2 Acesta din apropierea noastră. 3-4 (Lpl; în legătură cu un substantiv colectiv) Toți (cei de un fel) afară de unul (despre care s-a vorbit).

CESTĂLALT, CESTALALT adj. și pron. dem. m. (pl. ceștialalți, gen.-dat. sg. cestuilalt; † cestuialalt, pl. cestorlalți, † cestoralalți, CEASTĂLALTĂ, † CEASTALALTĂ f. (pl. cestolalte; † cestealalte, gen.-dat. sg. cesteilalte, † cesteialalte; pl. cestorlalte, † cestoralalte). Acesta (de aci, de acum) în opoziție cu altul arătat sau pomenit mai nainte (F ĂSTĂLALT) [cest +alalt].

CESTĂLALT, CEASTĂLALTĂ, ceștilalți, cestelalte, pron. dem. (Rar) Acela care (din doi sau din două grupuri) este mai în apropierea noastră; ăstălalt. – Cest + alalt (înv. „celălalt”).

CESTĂLALT, CEASTĂLALTĂ, pron. dem. v. cestălalt.

CESTĂLALT, CEASTĂLALTĂ, ceștilalți, cestelalte, pron. dem. (În opoziție cu celălalt) Acesta din doi (sau din două grupuri de indivizi sau de obiecte), din apropierea noastră; ăstălalt. (Atestat în forma cestalalt) Maică, ține de cela capăt de țiglă și eu oi ține de cestalalt. SBIERA, P. 34. ◊ (Adjectival) Moșneguțul au astupat polobocul și de cestalalt capăt. SBIERA, P. 79. – Variante: cestalalt, ceastalaltă pron. dem.

CESTĂLALT, CEASTĂLALTĂ, ceștilalți, cestelalte, pron. dem. Acela care (din doi sau din două grupuri) este mai în apropierea noastră; ăstălalt. – Din cest + ălalt (puțin folosit, = ălalalt).

cest’lalt, ceast’laltă pd, ad vz cestălalt

cestalalt, ceastălaltă pd, ad vz cestălalt

cestălant, ceastălantă pd, ad vz cestălalt

ĂSTALALT (pl. ăștialalți; gen.-dat. sg. ăstuilalt. pl. ăstorlalți); – ASTĂLALTĂ (pl. astelalte; gen.-dat. sg. asteilalte, pl. astorlalte) adj. și pron. dem. întrebuințat mai mult în vorbirea familiară = CESTĂLALT [ăst + alalt].

cestălalt (pop., rar) pr. m., adj. pr. m., g.-d. cestuilalt, pl. ceștilalți, g.-d. cestorlalți; f. ceastălaltă, g.-d. cesteilalte, pl. cestelalte, g.-d. cestorlalte

cestălalt (rar) pr. m., adj. pr. m., g.-d. cestuilalt, pl. ceștilalți, g.-d. cestorlalți; f. ceastălaltă, g.-d. cesteilalte, pl. cestelalte, g.-d. cestorlalte

cestălalt pr. m., adj. m., g.-d. cestuilalt, pl. ceștilalți, g.-d. cestorlalți; f. sg. ceastălaltă, g.-d. cesteilalte, pl. cestelalte, g.-d. cestorlalte

cestălalt

cestălalt m., ceastălaltă f., cestuilalt m. gen., cesteilalte f. gen.; ceștilalți m. pl., cestelalte f. pl., cestorlalți m. gen., pl., cestorlalte f. gen. pl.

CESTĂLALT pron., adj. (pop.) ăstălalt, (reg.) istalalt. (~ era mai înalt; omul ~.)

CESTĂLALT pron., adj. (pop.) ăstălalt, (reg.) istalalt. (~ era mai înalt; omul ~.)