gevrea sf [At: (a. 1780) URICARIUL XI, 249/22 / V: cevrea, geavrea, giuvrea / Pl: ~ele / E: tc čevre] (Înv) Batistă de mătase sau de pânză cu broderie.

GEVREA, gevrele, s. f. (Învechit) Batistă de mătase sau de pînză brodată cu mătase și cu fir. Boccealîcuri... cu gevrele și cu brînișoare de beteală. ODOBESCU, S. I 134. Le muștruluia și le învăța cusături... de gevrele. GHICA, S. 295.

gevreà f. batistă de mătase brodată cu fir: cu gevrele și cu brânișoare de beteală OD. [Turc. ČEVRÈ].

gevreá și (vechĭ) cevreá f., pl. ele (turc. čevré, un fel de muselină fină). Rar. Basma brodată de matasă. Basma fină care se pune în haĭna mortuluĭ. – Și gĭuvrea, basma de ceremonie la țăranĭ (Bz.).

cevrea sf vz gevrea

geavrea sf vz gevrea

giuvrea sf vz gevrea

jevrea^[1] sfi vz gevrea

cevreá, V. gevrea.

gĭuvreá, V. gevrea.

gevrea (înv.) (desp. ge-vrea) s. f., art. gevreaua, g.-d. art. gevrelei; pl. gevrele

gevrea (înv.) (ge-vrea) s. f., art. gevreaua, g.-d. art. gevrelei; pl. gevrele, art. gevrelele

gevrea s. f. (sil. -vrea), art. gevreaua, g.-d. art. gevrelei; pl. gevrele

gevrea (gevrele), s. f. – Basma, batic de mătase fină brodată. – Var. cevrea. Tc. cevre (Șeineanu, II, 179; Lokotsch 414), cf. ngr. τσεβρές, bg. dževre. Sec. XIX.