chelteu sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~eie; (reg) ~eauă / E: mg költö] (Trs) 1 Coș împletit din paie, din nuiele etc. 2 Obiect în formă de coș pentru pescuit.

cheltéŭ, V. tolteŭ.

toltéŭ și teltéŭ n., pl. eĭe (ung. töltö, care umple, adică „coș de turnat, de umplut”). Vest. Tîrnă, coș lat cu doŭă toarte. – În Arg. chelteŭ.

chelteu (-uri), s. n. – Coș. Mag. költö „obiect pentru transportat” (Drăganu, Dacor., III, 711). După Magyar Nyelvör, XXX, 55, se explică mai bine prin var. dialectală töltö. În Trans.

chelteu, chelteauă, s.n. (reg., înv.) coș cu două toarte, împletit din paie, din nuiele de alun sau răchită.