CHEMĂTOR I. sm. Trans. Cel ce chiamă, poftește pe oaspeți la nuntă, vornicel: invitările la ospăț se fac de doi ~i, aleși dintre juni, unul din partea miresei și altul din partea mirelui (FR.-CDR.). II. CHEMĂTOARE sf. Trans. Vătăjiță, voniciță, femeie aleasă dintre rudele sau prietenele mirilor, avînd a îndeplini diferite servicii la nuntă (MAR.).

CHEMĂTOARE s. fluierice. (Cu ~ vânătorul imită strigătele unor animale.)

CHEMĂTOARE s. v. vocativ.

CHEMĂTOARE s. fluierice. (Cu ~ vînătorul imită strigătele unor animale.)

chemătoare s. v. VOCATIV.