chepcea¹ sf [At: ȘIO / V: chip~ / Pl: ~cele / E: tc kepče] (Reg) 1 Lingură mare găurită, cu care se ia spuma. 2 Lingură cu care se amestecă în metale topite.

chepcea² sf [At: DDRF / Pl: ~cele / E: nct] (Sst) Covor de pâslă.

CHEPCEA, CHIPCEA sf. Lingură mare cu găvanul găurit ca un ciur, cu care se scoate spuma de pe fierturi [tc. kepčé].

chepceá și chipceá f., pl. ele (turc. kepče, d. pers. kefče, polonic, chipceag, de unde și ngr. kepsé și bg. kebče. V. chipcel, chipceag). Munt. Mold. Rar. Linguroĭ cu găurĭ de luat spuma din ferturĭ. – În Hațeg căpcea, căuș de băut apă. V. cáuc și cĭorbalîc.

chipcea sf vz chepcea¹

CHIPCEA 👉 CHEPCEA.

chipceá, V. chepcea.

chepcea (-ele), s. f. – Lingură de spumă. Tc. kepçe (Șeineanu, II, 105), cf. ngr. ϰεψέ, bg. kebče. Probabil cuvînt identic cu chepcel, s. n. (vas de scos apă; instrument de pescuit), care pare un dim. cu suf. -el. Totuși, Giuglea, Dacor., I, 248 (cf. REW 1772 și DAR) îl derivă de la lat. caucellus (cf. fr. choisel, choseau) care prezintă dificultăți fonetice. Cf. Graur, BL, V, 92.

CHEPCEA s. v. spumieră.

chepcea s. v. SPUMIERĂ.