chirpici sn [At: ANTIPA, P. 256 / V: ~pic / Pl: (rar) ~uri / E: tc kirpiç, bg киспич] Material de construcție în formă de cărămidă făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar.

CHIRPICI s. n. (Adesea cu sens colectiv) Material de construcție în formă de prismă, făcut din lut frămîntat cu paie tocate sau cu rogoz și folosită, la țară, în loc de cărămidă. Cînd a venit omul nostru, i-a fost greu la început, dar, gospodar și muncitor cum era, și-a tăiat lemne din pădure, a făcut chirpici și a durat casă mare, frumoasă, aproape de malul apei. DUNĂREANU, N. 123.

CHIRPICI m. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut din lut și paie, uscat la soare și nears. /<turc. kerpiç

chirpícĭ n., pl. inuz. urĭ (turc. kirpiğ, kerpiğ, de unde și bg. rus. kirpič). Est. Lut amestecat cu paĭe ș. a. și pus în tipar, unde i se dă forma unor marĭ cărămizĭ care se lasă să se usuce. Din el se fac părețiĭ caselor țărăneștĭ. V. ceamur.

cârpici sm vz cherpici

cherpici sn vz chirpici

chirpic sn vz chirpici

chirpici s. n., art. chirpiciul

chirpici s. n.

chirpici s. n.

chirpici

cherpici (-i), s. m. – Cărămidă de lut, nearsă. – Var. chirpici. Tc. kerpiç (Miklosich, Fremdw., 98; Meyer 224; Berneker 501; Vasmer 561), cf. alb. kjerpitš, bg. kervičĭ, sb. ćerpič, rut. kyrpič. Var. este mold.

CHIRPICI s. (Ban.) văiugă. (Din ~ se construiau în trecut pereții unor case țărănești.)

CHIRPICI s. (Ban.) văiugă. (Din ~ se construiau în trecut pereții unor case țărănești.)

chirpici, (chiripici), s.n. Lut amestecat cu paie și bălegar, pus în tipare de lemn și lăsat la soare să se usuce, în vederea confecționării cărămizilor: „Dar lumea-i din chiripici, / Îi înghite pe cei mici” (Viman, 1989: 349). – Din tc. kerpiç (Scriban, DEX, MDA).

chirpici, (chiripici), s.n. – Lut amestecat cu paie și bălegar, pus în tipare de lemn și lăsat la soare să se usuce, în vederea confecționării unor cărămizi pentru construcție: „Dar lumea-i din chiripici, / Îi înghite pe cei mici” (Viman, 1989: 349). – Din tc. kerpiç (Scriban, DEX, MDA).

chirpici, (chiripici), s.n. – Lut amestecat cu paie și bălegar, pus în tipare de lemn și lăsat la soare să se usuce, în vederea confecționării unor cărămizi pentru construcție: „Dar lumea-i din chiripici, / Îi înghite pe cei mici” (Viman 1989: 349). – Din tc. kerpiç.