chisea² sf [At: (a. 1786) IORGA, S. D. VI, 109 / V: ches~ / Pl: ~sele / E: tc kjasè] (Trc) Vas mic de sticlă, cristal, porțelan sau (rar) de metal, în care se păstra dulceață, tutun sau chiar supă.

CHISEA², CHESEA (pl. -sele) sf. Pungă de tutun: chisele de tutun cusute cu fluturi (ALECS.); l-am prins de cîteva ori cu mîna în cheseaua mea cu tutun (CAR.) [tc. kisè, kesè].

CHISEA¹, CHESEA (pl. -sele) sf. Vas mic de cristal sau de porțelan în care se ține dulceață (🖼 1131): lucrînd cu lingura în cheseaua de dulceață (CAR.) [tc. kjasè].

CHISEA, chisele, s. f. 1. Vas mic de sticlă, de cristal sau de porțelan, în care se ține dulceață (mai de mult și tutun). Mi-a adus un pahar de apă cu brumă și o chisea cu dulceață de cireșe negre. SADOVEANU, O. II 232. Demir poruncește să se aducă ciubuce... și tutun în chisea de cristal. SADOVEANU, N. P. 272. Dulceți de chitru mai avem? – Mai sînt încă două chisele. ALECSANDRI, T. I 64. 2. (Învechit) Pungă în care se ținea tutun. Două chisele de tutun... cusute de copile cu fluturi. ALECSANDRI, T. I 141. Care pe subt pat intra, Cafele Că răsturna, Ciubuce Că-și arunca... Chiselele că-și pierdea. TEODORESCU, P. P. 572. – Variantă: chesea (DELAVRANCEA, S. 121, CARAGIALE, O. II 166) s. f.

CHISEA¹ ~ele f. Vas special în care se ține dulceața. [Art. chiseaua; G.-D. chiselei; Sil. chi-sea] /<turc. käse

chiseà f. vas de cristal pentru dulcețuri: două chisele de dulceață de chitră AL. [Turc. KIASÈ].

1) chiseá (vest) și cheseá (est) f., pl. ele (turc. kiase, ceașcă mare, cupă, scafă, infl. de chisea 2). Vas de cristal cu capac de ținut și de oferit dulceață musafirilor. (Sînt și chisele de lut văpsite și acoperite cu capac de ținut tutun pe masă). V. gavanos.

ches² sn vz chisea

chesea² sf vz chisea²

CHESEA 👉 CHISEA.

cheseà f. V. chisea.

cheseá, V. chisea.

chisea (vas; pungă) (înv., reg.) s. f., art. chiseaua, g.-d. art. chiselei; pl. chisele

chisea (vas, pungă) s. f., art. chiseaua, g.-d. art. chiselei; pl. chisele, art. chiselele

chisea (vas, pungă) s. f., art. chiseaua, g.-d. art. chiselei; pl. chisele

chisea, art. chiseaua

chisea, -sele.

chisea, chisele s. f. (er.) vulvă; vagin.

a i se zaharisi chiseaua expr. (er., glum. – d. femei) a trece printr-o perioadă de abstinență sexuală.

a linge cireașa / chiseaua expr. (eufem., er., obs.) a practica cuniliția.

a scoate ceașca / chiseaua din bufet expr. (er. d. femei) a-și da jos chiloții (pentru consumarea unui act sexual).

a umple chiseaua (cuiva) expr. (er. – d. bărbați) a ejacula în vaginul partenerei de sex.

CHESEA s. f. (Mold.) Vas (mic) de sticlă, cristal, porțelan, metal etc. Ave copilul în mînă o chesea mare de aur ...si într-însa vin bun. H 1771, 82^r-82^v; cf. H 1771, 81^v, 82^v; H 1779², 76^r. Etimologie: tc. kâse.