chibzuială sf [At: ALECSANDRI, T. 119 / V: ~ipz~ / Pl: ~ieli și (înv) ~le / E: chibzui + -eală] 1 Gând. 2 Plan. 3-4 (Îljv) Cu (chip și) ~ (În mod) chibzuit, prudent. 5-6 (Îal) (În mod) înțelept. 7 (Pop; îlv) A sta la ~ A sta pe gânduri, la îndoială Si: a se codi, a șovăi (înv) a se sili. 8-9 (Pfm; îe; îlav) (A fi) de bună ~ (A fi) cumpănit, chibzuit, așezat. 10 (Pop; îae) A avea o dreaptă judecată. 11-12 (Îljv) Fără ~ (În mod) necugetat.

CHIBZUIALĂ (pl. -ieli) sf. 1 Faptul de a (se) chibzui ¶ 2 Socoteală, judecată, bună rînduială: deschideți-vă ochii, fiți cu ~, aveți tact politic (ALECS.); a sta la ~ (ISP.), a sta la gînduri ¶ 3 Deliberare, consfătuire spre a se hotărî într’un fel: de cîte ori se amestecase fn chibsuielile lor (BR.-VN.) ¶ ¶ NECHIBZUIALĂ.

CHIBZUIALĂ s. f. Faptul de a chibzui; judecată cumpănită. Spune tu, că ești am cu chibzuială. REBREANU, R. I 191. Punea, în această îndeletnicire, atîta măsură și chibzuială. HOGAȘ, M. N. 117. ◊ Expr. A sta la chibzuială = a sta pe gînduri, a șovăi, a se codi. Să nu stai la chibzuială nici o cirtă. ISPIRESCU, M. V. A fi de bună chibzuială = a fi cumpănit, a avea odreaptă judecată. Se și cuvine însă unui om din oameni, ca dînsul, să fie de bună chibzuială. SLAVICI, N. I 79.

CHIBZUIALĂ, chibzuieli, s. f. Faptul de a (se) chibzui. ◊ Expr. A sta la chibzuială = a sta pe gînduri, a șovăi. A fi de bună chibzuială = a fi cumpănit, chibzuit.

chibzuĭálă f., pl. ĭélĭ. Acțiunea de a chibzui, socoteală, calcul, reflexiune.

chipzuială sf vz chibzuială

chibzueală f. reflexiune, deliberare.

chibzuială s. f., g.-d. art. chibzuielii; pl. chibzuieli

chibzuială s. f., g.-d. art. chibzuielii; pl. chibzuieli

chibzuială s. f. (sil. -zu-ia-), g.-d. art. chibzuielii; pl. chibzuieli

chibzuială, pl. chibzuieli

chibzuială, -ieli.

CHIBZUIALĂ s. chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, judiciozitate, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)

CHIBZUIALĂ s. chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)