chischineu sn [At: CATEHISMUL CALVINESC / V: (înv) chescen, chișchi~, chișche~, câscân~, ~nea, cheschenea sf / Pl: ~ele și ~eie / E: mg ke(s)zkeni] (Mgm; Trs) 1 Batistă. 2 Cârpă (albă). 3 Pânză.

CHISCHINEU sn. Trans. Batistă, basma; năframă (🖼 1130) [ung. kezkenö].

chischinéŭ, V. chescheneŭ.

căscăneu sn vz chischineu

câscâneu sn vz chischineu

chesceu sn vz chischineu corectat(ă)

cheschen sn vz chișchineu

cheschenea sf vz chișchineu

chescheneaf sn vz chișchineu

chischinea sf vz chischineu

chișcheneu sn vz chischineu

chișchineu sn vz chischineu

cheschenéŭ și chischinéŭ n., pl. eĭe (ung. kezkenö, a. î.). Trans. Basma, năframă, tulpan, testemel alb de îmbrobodit.

chischineu (-eie), s. n. – Batistă, năframă. – Var. chischinea, cheschenea. Mag. keszkenő (DAR; Gáldi, Dict., 114). În Trans.

chischineu s.n. (reg.) cârpă, pânzătură; tistimel (testemel).

chischinea, s.f. v. cheșchenea („batistă”).

chischinea, s.f. – v. cheșchenea („batistă”).

chischinea, s.f. – v. cheșchenea.