chitru sm [At: LB / Pl: ~ri / E: ngr ϰίτρος] 1 Arborele Citrus medica originar din Asia, cu flori mari, albe și cu fructe comestibile. 2 (Imp) Chitră.

CHITRU, chitri, s. m. 1. Arbore exotic, cu flori mari, albe și fructe galbene (Citrus medica). 2. (Impropriu) Chitră. Dulceți de chitru mai avem? ALECSANDRI, T. I 64.

CHITRU ~i m. Arbore exotic spinos, cu flori mari de culoare albă și cu fructe comestibile, asemănătoare cu lămâile. /<ngr. kitron

chitru m. frumos arbore spinos cu flori albe, pe dinafară roșiatice sau violete; fructele-i sunt mari, ovale, oblonge, galbene, având miezul alb și gustul acru (Citrus medica): [Gr. mod. KITRON].

chítru m. (ngr. kítron, lămîĭe). Pomu care face chitra (citrus médica). Est. Chitră.

chítră f., pl. e (ngr. kitron, lămîĭe; bg. kitra. V. citric). Sud. Un fel de lămîĭe de 4-5 orĭ maĭ mare de cît cele obișnuite și din care se face dulceață. – În est chitru m.

chitru (desp. chi-tru) s. m., art. chitrul; pl. chitri, art. chitrii

chitru (chi-tru) s. m., art. chitrul; pl. chitri, art. chitrii

chitru s. m. (sil. -tru), art. chitrul; pl. chitri, art. chitrii

chitru (chitri), s. m. – Arbore exotic cu fructe comestibile (Citrus medica). – Mr. chitru. Ngr. ϰίτρον (Murnu 13), cf. bg. kitra, v. sb. kitarĭ (Vasmer, Gr., 78). – Der. chitră, s. f. (fructul chitrului); chitri, vb. (a se cătrăni, a se înfuria, a se supăra; Arg., a fura, a curăța de bani). Nu știm dacă chitră, s. f. (Arg., vînt, pîrț) și a se chitri, vb. (Arg., a se băși) depind de cuvintele anterioare, sau de la sb. chitro „rapid, ca din pușcă.”