17 definiții pentru cicatrice

din care

Explicative DEX

CICATRICE, cicatrice, s. f. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. [Pl. și: cicatrici] – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.

cicatrice sf [At: POLIZU / V: (înv) ~iță / Pl: (înv) ~ci / E: lat cicatrix, -icis, fr cicatrice] Urmă (din țesut conjunctiv) lăsată de o rană sau de o arsură după vindecare.

CICATRICE, cicatrice, s. f. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.

CICATRICE, cicatrice, s. f. Urmă rămasă pe piele sau pe alt țesut al corpului după vindecarea unei răni, a unei arsuri, a unei incizii etc. O clipă și-a privit nervos cicatricea în oglindă. CAMIL PETRESCU, T. II 143. Fig. Oraș străvechi, ce răni cumplite ai, Și-adînci și-abia închise cicatrice. D. BOTEZ, în POEZ. N. 80.

CICATRICE s.f. Semn, urmă care rămîne după vindecarea unei răni, a unei arsuri etc. ♦ (Fig.) Urmă a unei nenorociri etc. [< lat. cicatrix, fr., it. cicatrice].

CICATRICE s. f. semn, urmă lăsată de o rană, de o arsură după vindecare. (< fr. cicatrice, lat. cicatrix)

CICATRICE ~i f. 1) Urmă lăsată pe piele de o rană. 2) fig. Urmă lăsată de o suferință morală, de o durere mare. [G.-D. cicatricei] /<lat. cicatrix, ~icis, fr. cicatrice

cicatrice f. 1. semn lăsat de o rană după vindecare; 2. fig. amintirea unei injurii, a unui afront.

*cicatríce f., pl. ĭ (lat. cicátrix, -tricis). Urmă (semn) care rămîne după o rană (propriŭ și fig.): rănile calomniiĭ se închid, dar cicatricea rămîne. V. forosteală.

cicatriță sf vz cicatrice

Ortografice DOOM

!cicatrice (desp. -ca-tri-) s. f., art. cicatricea, g.-d. art. cicatricii; pl. cicatrici

!cicatrice (-ca-tri-) s. f., art. cicatricea, g.-d. art. cicatricei/cicatricii; pl. cicatrice/cicatrici

cicatrice s. f. (sil. -tri-), art. cicatricea, g.-d. art. cicatricei; pl. cicatrice

cicatrice, pl. cicatrice

Etimologice

cicatrice (-ci), s. f. – Urmă lăsată de o rană după vindecare. Lat. cicatricem (sec. XIX). – Der. cicatriza, vb., din fr. cicatriser.

Sinonime

CICATRICE s. (MED.) semn, urmă, (rar) rană, stigmat, (înv. și reg.) beleaznă, (prin nord-estul Olt.) pupăză. (I-a rămas o ~ de la plagă.)

CICATRICE s. (MED.) semn, urmă, (rar) rană, stigmat, (înv. și reg.) beleaznă, (prin nord-estul Olt.) pupăză. (I-a rămas o ~ de la plagă.)

Intrare: cicatrice
cicatrice2 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: ci-ca-tri-ce info
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicatrice
  • cicatricea
plural
  • cicatrici
  • cicatricile
genitiv-dativ singular
  • cicatrici
  • cicatricii
plural
  • cicatrici
  • cicatricilor
vocativ singular
plural
cicatrice1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: ci-ca-tri-ce info
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicatrice
  • cicatricea
plural
  • cicatrice
  • cicatricele
genitiv-dativ singular
  • cicatrice
  • cicatricei
plural
  • cicatrice
  • cicatricelor
vocativ singular
plural
cicatriță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cicatrice, cicatricisubstantiv feminin

  • 1. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O clipă și-a privit nervos cicatricea în oglindă. CAMIL PETRESCU, T. II 143. DLRLC
    • 1.1. figurat Urmă a unei nenorociri etc. DN
      • format_quote Oraș străvechi, ce răni cumplite ai, Și-adînci și-abia închise cicatrice. D. BOTEZ, în POEZ. N. 80. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.