cicmigea sf [At: GHICA, S. 407 / V: cec~, cicimgea, cigmegea, cigm~ cișmegea, cișm~ / Pl: ~gele / E: tc çecmeğe] (Înv; iuz) 1 Casetă în care se păstrau, în prăvălii, banii proveniți din vânzările zilnice. 2 Ladă cu bani.

cicmigeà f. V. cecmegea.

cicmigeá, V. cecmegea.

cecmigea sf vz cicmigea

cicimgea sf vz cicmigea

cigmegea sf vz cicmigea

cigmigea sf vz cicmigea

cișmegea sf vz cicmigea

cișmigea sf vz cicmigea

CECMEGEA, CICMIGEA sf. Cutia tejghelii, lădiță unde negustorul depune banii încasați peste zi din vînzare: bandiții căutau a sparge cicmigeaua cu bani (I.-GH.) [tc.].

cecmegeà (cicmigeà) f. lădiță sau cutie în care s’aruncă banii vânzării zilnice într’o prăvălie. [Turc. ČEKMEDJE].

cecmegeá și cigmigeá f., pl. ele (turc. čekmeğé, a. î., d. čekmek, a trage. V. cemea). Munt. Rar. Sertar. – Și cișmegea: trase afară cișmegeaŭa de la un fel de tejghea (CL. 1910, 5, 546); și cișmigea (ib. 6, 656).

cișmegeá și cișmigeá, V. cecmegea.

cicmigea (-ele), s. f. – Sertar. – Var. cecmegea. Mr. cicmige, megl. cecmedzeu. Tc. çekmece (Cihac, II, 560; Șeineanu, II, 100; Lokotsch 405).

cicmigea (cecmegea), cicmigele, s.f. (înv.) lădiță sau cutie (la o masă, la un dulap, la o tejghea); chichiță, casetă.

cecmigea (cicmigea), cecmigele (cicmigele), s.f. (reg., înv.) lădiță sau cutie în care s-aruncă banii vânzării zilnice într-o prăvălie.