cicoare¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. 310 2/22 / V: ~ră, ~corie, țicorie / Pl: ~ori / E: ml *cichoria] 1 (Bot) Planta erbacee Cichorium intybus, cu flori albastre, trandafirii sau albe, din a cărei rădăcină se fabrică surogat de cafea. 2 Surogat de cafea din rădăcina cicorii (1). 3 (Bot; reg; îc) ~-de-iarnă Odolean (Valeriana officinalis). 4 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină Andivă (Cicorium endivia). corectat(ă)

CICOARE, cicori, s. f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albastre (mai rar trandafirii sau albe), din rădăcina căreia se prepară un surogat de cafea Cichorium Intybus). Pe marginile drumului se înălțau flori de cicoare, întristate, închise de căldură.. SANDU-ALDEA, U. P. 57. Frunză verde de cicoare, Cînd văzui vara cu soare, Cătat-am pădurea deasă, Ca să țin cu dînsa casă. ALECSANDRI, P. P. 255. ◊ (Adesea folosit ca termen de comparație pentru culoarea albastră) Lelițele mele de la Păstrăveni, bălăi și cu ochii ca cicoarea, sămănau mamei. SADOVEANU, N. F. 6. Ochii unui înger scump Au’albăstriii de cicoare. COȘBUC, P. I 49. ◊ Fig. ochii sclavei zării cicori albastre. MACEDONSKI, O. I 139. 2. Surogat de cafea preparat din rădăcina plantei descrise mai sus.

CICOARE¹ ~ori f. 1) Plantă erbacee medicinală cu tulpina erectă și ramificată, cu frunze adânc și neregulat crestate și cu flori albastre. 2) Surogat de cafea preparat din rădăcina acestei plante. [G.-D. cicorii; Sil. ci-coa-] /<lat. cichoria

cicoare f. plantă ale cării frunze crețe se mănâncă ca salată, iar din rădăcina-i, prăjită și pisată, se fabrică surogatul de cafea (Cichorium inthybus). [Lat CICHOREA].

cicoáre f., pl. orĭ (lat. cichoréa, cichoria, cl. cichoréum și cichórium, d. vgr. kihórion, kihóreia; it. cicórèa, cicória, de unde fr. chicorée). O plantă din familia compuselor (cichórium endivia, cicoare de grădină și cichórium intubus, cicoare ordinară). Frunzele ei se mănîncă ca salată. Din rădăcina eĭ se face surogatu de cafea, și de aceĭa „cicoare” se zice și îld. surogat de cafea. La Ch N. I, 81 ș. a. cicoară.

cicoară² sf vz cicoare²

cicoară¹ sf vz cicoare¹

cicorie sf vz cicoare¹

ciucoară sf vz cicoare¹

ciucoare sf vz cicoare¹

CAFEA (pl. -fele) sf. 1 A Bobul, fructul cafeului ¶ 2 🍸 Băutura preparată din acest bob prăjit și măcinat sau rîșnit: ~ turcească; ~ nemțească; ~ cu lapte; cînd verși ~ua, ai să iei bani GOR. ¶ 3 ~ de cicoare 👉 CICOARE ¶ 4 ARBORE-DE-~ = CAFEU ¶ 5 🌿 pl. = CAFELUȚĂ 2 [tc. kave].

cicoare s. f., g.-d. art. cicorii; pl. cicori

cicoare s. f., g.-d. art. cicorii; pl. cicori

cicoare (plantă, insectă) s. f., g.-d. art. cicorii; pl. cicori

cicoare

cicoare, -cori.

cicoare (cicori), s. f. – Plantă erbacee cu flori albastre (Cichorium Intybus). Lat. *cĭchōria, pl. de la cĭchōrium (< gr. ϰιχώριον), cf. alb. koré (Pușcariu 360; Meyer 201; Candrea-Dens., 336; Philippide, II, 636; Diculescu, Elemente, 483).

CICOARE s. v. păpădie.

cicoare s. v. PĂPĂDIE.