cintezoi sm [At: ODOBESCU, S. III, 181 / V: (reg) ~tițoi, ~tiz / Pl: ~ / E: cintez + -oi] 1 Masculul cintezei Si: cintez¹ (1). 2 (Orn; reg) Scatiu (Carduelis spinus).

CINTEZOI, cintezoi, s. m. Cintez. O să bată tica-tac... Pitpalaci și cintezoi Și-un taraf de granguri. COȘBUC, P. I 301. Botgroșii și scatiii, țoii, cintezoii și pițigoii, toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. – Variantă: cintizoi (PAS, Z. I 266), cintițoi (COȘBUC, P. II 36) s. m.

CINTEZOI m. (augmentativ de la cintez) v. CINTEZ. /cintez + suf. ~oi

cintițoi sm vz cintezoi

cintiz sm vz cintezoi

cintizoi sm vz cintezoi

tintizoi sm vz cintezoi

țintezoi sm vz cintezoi

țintizoi^[1] sm vz cintezoi

țințizoi^[1] sm vz cintezoi

ȚINTIZOIU = CINTEZOIU.

CINTIZOI s. m. v. cintezoi.

cintéză și cintiță f., pl. e (răd. neștiută, ĭar sufixu ca și în coacăză și pupăză. Cp. cu alb. škĭităză, cufundar). O păsărică cîntătoare cu pene cafeniĭ și roșiĭ închise (fringilla caelebs). – Și cintezóĭ, cintizóĭ și jințitóĭ.

cintezoi s. m., pl. cintezoi, art. cintezoii

cintezoi s. m., pl. cintezoi, art. cintezoii

cintezoi s. m., pl. cintezoi, art. cintezoii

cintezoi

cintezoi, cintezoi s. m. informator, denunțător.

CINTEZOI s. v. scatiu.

CINTEZOI s. (ORNIT.) cintez. (~ul este bărbătușul cintezei.)

cintezoi s. v. SCATIU.

CINTEZOI s. (ORNIT.) cintez. (~ este bărbătușul cintezei.)