4 definiții pentru cioi

Explicative DEX

cioi1 sn [At: H XVII, 95 / A: nct / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1-2 Cauc (1-2). 3 Măsură de tinichea de un litru. 4 Cantitate cuprinsă într-un cioi1 (3). 5 Piuă.

cioi2 sn [At: H IX, 88 / A: nct / Pl: ~uri / E: nct] Ciot (2).

Etimologice

cioi (-iuri), s. n.1. Nod, umflătură, bătătură. – 2. Strachină, blid. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., II, 655, ar fi var. de la acioaie; însă această der. pare puțin probabilă. Ar putea fi un der. de la acest cuvînt, cioinac (var. cioinag), s. n. (foarfecă; varietate de struguri), pe care Șeineanu, I, 138 și DAR îl derivă de ciuin.

Regionalisme / arhaisme

cioi, cioiuri, s.n. (reg.) vas mic de lemn cu formă de farfurie și cu coadă, folosit de ciobani ca măsurătoare a laptelui; cauc de lemn folosit de ciobani.

Intrare: cioi
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioi
  • cioiul
  • cioiu‑
plural
  • cioiuri
  • cioiurile
genitiv-dativ singular
  • cioi
  • cioiului
plural
  • cioiuri
  • cioiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)