CIUHUREZ, CIUHURETE sm. 🐦 Pasăre de noapte, un soiu de bufniță, cu ochii mari galbeni, cu cîte un moț de pene deasupra urechilor; numită și „buhurez”, „(hu)hurez”, „huhurete”, „ciof”, „ciuf-de-pădure”, etc. (Otus vulgaris) (🖼 1234): ciuhurezii, te apucă răcori de groază, cînd îi auzi (ISP.); un ciuhurete înfioră pădurea cu strigătul lui (S.-ALD.) [ciuf + huhurez].

cĭuhuréz m., pl. jĭ (d. cĭuh, cĭuhă cu suf. -rez, ca’n titirez). Vest. Un fel de bufniță mare cu doŭă moțurĭ, ca niște urechĭ (otus vulgaris orĭ strix otus). – Și cihurez, cĭuhurete; în Olt. cĭurez, în est (pin asimilarea luĭ cĭu în hu) huhurez, în nord hurez.

CIUHURETE, ciuhureți, s. m. (Var.) Huhurez. (prin încrucișare între ciuf sau ciuh (= creastă de pene ca și cea a pupezei) și huhurez)