ciulea sf [At: (a. 1875) ap. TDRG / Pl: ~ele / E: tc çilç] (Îvr) 1 Jurubiță. 2 Scul. 3 Mănunchi.

ciuleà f. 1. sucitură de foi de tutun; 2. jurubiță: o ciulea de ață. [Turc. ČILÈ, ghem, pachet].

cĭuleá f., pl. ele (turc. čilè, ghem, pachet). Munt. Sucitură, sul de foĭ de tutun. Ață înfășurată pe un sul de hîrtie.

ciulea (-ele), s. f. – (Înv.) Scul. Tc. çile (Cihac, II, 567). Sec. XIX.

CIULEA s. v. jurubiță.

ciulea s. v. JURUBIȚĂ.