ciumărea sf [At: DAMÉ, T. 185 / V: ~re / Pl: ~ele / E: ciumar + -ea] (Bot) Plantă din familia leguminoaselor, cu flori liliachii, care crește în lunci, livezi, fânețe și crânguri Si: iarba-ciumei, scrântitoare, ciumar, ciumare² (Galega officinalis).

CIUMĂREA ~ele f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina ramificată, cu frunze alterne și cu flori violete, grupate în racem, și cu fructe păstăi. /cf. ciumă

ciumăreà f. iarba ciumei (Galega).

cĭumăreá f., pl. ele (cp. cu ung. [d. rom.] csomor și csomorika, niște plante). Scrîntitoare.

ciumăre sf vz ciumărea

ciumărea s. f., art. ciumăreaua, g.-d. art. ciumărelei; pl. ciumărele

ciumărea s. f., art. ciumăreaua, g.-d. art. ciumărelei; pl. ciumărele

ciumărea s. f., art. ciumăreaua, g.-d. art. ciumărelei; pl. ciumărele

CIUMĂREÁ (cf. ciumă) s. f. Plantă erbacee perenă, medicinală, din familia leguminoaselor, înaltă pînă la 100 cm, cu frunze alterne, imparipenat compuse și flori liliachii dispuse în raceme (Galega officinalis). Folosită în tratamentul diabetului și pentru stimularea lactației.

GALEGA L., CIUMĂREA, fam. Leguminosae. Gen originar din Europa și Asia, specii, erbacee, perene, glabre. Tulpini erecte, adesea flexuoase. Pe rădăcini se află nodozități (provenite din conviețuirea cu bacteriile). Frunze alterne, penat-compuse, cu foliole lanceolate, scurt-pețiolate, prevăzute cu stipele. Flori hermafrodite (stamine monodelfe, înveliș floral dublu, caliciul cu foliole, 5 petale dintre care una mai mare – vexil – mai mult sau mai puțin albastră) cu pediceli scurți, mai mult sau mai puțin pendente, albe, în raceme axilare și terminale, erecte. Fruct, păstaie liniară, subțire.

CIUMĂREA s. (BOT.; Galega officinalis) (reg.) scrântitoare, iarba-ciumei.

CIUMĂREA s. (BOT.; Galega officinalis) (reg.) scrîntitoare, iarba-ciumei.