CIUREC, ciurecuri, s. n. (Înv.) Plăcintă cu brânză. [Pl. și: ciurechi] – Din tc. cörek.

ciurec smn [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 73 / V: ~echi / Pl: ~echi sm, ~uri sn / E: tc çörehe] (Înv) Plăcintă cu brânză.

CIUREC, ciurecuri, s. n. (Înv.) Plăcintă cu brânză. [Var.: ciurechi pl. s. m.] – Din tc. cörek.

CIUREC, ciurecuri, s. n. (Învechit) Plăcintă cu brînză. Porojan a fost dat pe mîna unui brutar, pentru ca să învețe a plămădi pini, ciurecuri, colaci. ALECSANDRI, C. 197.

CIUREC ~uri n. înv. Plăcintă cu brânză. [Pl. și ciurechi] /<turc. çörek

ciurec n. și m. (pl. ciurecuri și ciurechi) plăcintioară cu brânză: pâni, ciurecuri, colaci AL.; copii îndopându-se cu ciurechi FIL. [Turc. ČÖREK].

cĭurec m. și n., pl. urĭ (turc. čorek, de unde și ngr. tsuréki, bg. čorek, rut. čurek, ung. csörög). Rar azĭ. Un fel de pesmet lung compus din treĭ sulurĭ de aluat cu unt, oŭă și zahăr (costa 5 banĭ bucata pînă la 1916 și-l vindeaŭ covrigariĭ la Dun. de jos). – Rar și cĭurechĭ, pl. tot așa. – Azĭ în Mold. nord cĭuréc, m., cozonac împletit. V. burec.

ciurechi sm vz ciurec

CIURECHI s. m. v. ciurec.

!ciurec (reg., înv.) s. m. / s. n., pl. m. ciurechi / n. ciurecuri

ciurec/ciurechi (înv.) s. n. / s. m., pl. ciurecuri/ciurechi

ciurec s. n. /ciurechi s. m., pl. ciurecuri/ciurechi

ciurechi v. ciurec

ciurec (-chi), s. m. – Plăcintă cu brînză. Tc. çurek (Roesler 609; Șeineanu, II, 138; Lokotsch 441). – Der. ciurecar, s. m. (plăcintar). Sec. XIX, înv.